Un oltean lucrează ulcioare la computer

Constantin Ghejea este olar de când se ştie. Dacă în copilărie făcea vase cu mâna, cu timpul şi-a modernizat tehnicile.

Bărbatul originar din judeţul Olt moşteneşte meseria din tată-n fiu. „La noi în familie trăiam din lut. Bunicii, străbunicii doar asta munceau, aşa supravieţuiau“, explică meşterul. Dacă la câţiva ani era ucenic în atelierul casei părinteşti, la vârsta de 15 ani şi-a luat inima-n dinţi şi a lucrat primul vas. În timp, a ajuns un împătimit al olăritului, încât stătea la cuptor din zori şi până-n noapte. „Nu mă plictiseam şi nu oboseam, că eram harnic. Mă minunam de fiecare dată când vedeam ce obiecte frumoase îmi ieşeau din mână“, mai spune Constantin.

În echipă cu soţia

După ce a terminat liceul, şi-a întemeiat o familie. La scurt timp, soţia îi devenise ajutorul de bază în atelier. „Ea picta toate străchinile din humă amestecată cu pământ roşu. Are talent, imaginaţie, fiecare desen arată altfel. Şi eu mă pricep să pictez, dar nu am timp. Plus că ea are mai multă îndemânare, doar e femeie“, spune, în glumă, meşterul. 
Chiar dacă olăritul era o pasiune din care îşi câştiga existenţa, Constantin spune că a fost nevoit să plece de multe ori peste hotare, ca să muncească în construcţii şi să facă un ban cinstit. „Aici îmi mergea tot mai greu. Trebuia să plec undeva ca să-mi fie mai bine. Omul în viaţă face tot ce poate ca familia lui să ducă o viaţă decentă. Am fost în Franţa, Italia, Grecia, Spania, Turcia. Am tras din greu, nu ştiam ce e aia odihnă, dar am fost şi plătit pe măsură“, recunoaşte olteanul.
A revenit în România pentru a fi alături de cei doi copii. „Simţeam că trebuie să fiu aproape de ei,  ca să le dau o educaţie aleasă. Dacă un părinte se distanţează de odrasle, o pot lua pe căi greşite. Eu m-am implicat cât de mult am putut în creşterea lor“, mărturiseşte Constantin, care se mândreşte cu fiica sa, studentă la Facultatea de Matematică - Informatică din Craiova.

Maşină modernă de prelucrat ulcele

O altă mulţumire a lui Constantin este achiziţia pe care a făcut-o, în urmă cu zece ani, împreună cu un grup de meşteşugari din Oboga. Mai mulţi săteni au pus mână de la mână, au adunat aproape 100.000 de lei şi au cumpărat o maşină computerizată, ultraperformantă, care scoate pe bandă rulantă vase din lut. „Face cam 200 de străchini într-o zi. Practic, un om trage de o manetă şi iese marfa. E modernă, nu mai ne consumă timpul, iar obiectele sunt de calitate, aspectuoase. Dar asta nu înseamnă că nu mai lucrez cu mâna“, explică bărbatul, care îşi vinde marfa în Piaţa Centrală din Craiova.

Se câştigă bine din olărit?
Sunt zile în care scot 100 de lei pe zi, dar şi 8 lei. Câteodată nici nu-mi scot banii de navetă, darămite de mâncare. Am noroc cu gospodăria, aşa ne asigură hrana.
Aveţi gospodărie mare?
Da, am o fermă cu 40 de porci şi sute de găini. Mai vând câte-un animal să mai iau un ban ca să cumpăr cele necesare, o sticlă de ulei, o pungă de zahăr. Practic, ce iau pe mere dau pe pere, cum se zice în popor.
Ce îi place:
„Dacă toată viaţa am muncit, asta îmi place să fac. E greu, dar nu pot să stau degeaba, să mă plictisesc. Nu e în firea mea, prefer să dau la sapă.“
Ce nu îi place:
„Sunt supărat când văd că tinerii, săracii, nu mai găsesc locuri de muncă. Termină o şcoală şi nu pot să aibă un serviciu, să câştige şi ei un ban de buzunar.“

Profil:
NĂSCUT:
10 octombrie 1968, comuna Oboga, judeţul Olt.
STUDII:
Grupul Şcolar Nr 1 din Balş.
FAMILIE:
Căsătorit, are doi copii.