Craiova: Ultima tură la poarta fabricii de avioane

Craiova: Ultima tură la poarta fabricii de avioane

Şi-a pierdut serviciul şi a rămas doar cu o boală şi trei decenii de amintiri din uzină. Emilia Cornescu (56 ani) este unul dintre cei 280 de angajaţi puşi pe liber joi de Fabrica de Avioane Craiova. Femeia are o infecţie la un picior şi se teme că i-ar putea fi amputat.

Citeşte şi:

Craiova: Peste 100 de oameni au protestat la Avioane

Craiova: AVAS va schimba strategia de vânzare a Avioane Craiova

Piteşti:Angajaţii Dacia s-au întors la muncă


Fabrica de Avioane Craiova a trimis joi acasă aproape jumătate dintre angajaţii săi, din cauza ratării negocierilor de privatizare avute cu italienii de la Alenia Aeronautica. Uzina se află acum în stand-by, reprezentanţii acesteia declarând că nu se lucrează nimic, în prezent, din cauza lipsei acute de comenzi noi.

Cu feţele crispate şi îngrijoraţi din cauza ratelor şi a cheltuielilor zilnice, disponibilizaţii din penultima tranşă şi-au luat rămas bun ieri de la poarta fabricii. Emilia Cornescu e unul dintre ei. A început să lucreze încă de pe băncile şcolii, de la vârsta de 16 ani, la construcţia pieselor de avioane. Era tânără şi dornică de muncă. De atunci, în fiecare zi a venit la serviciu împreună cu restul colegilor şi nici o clipă nu şi-a imaginat că nu va ieşi la pensie din fabrică.

„Vina e la Bucureşti“

„Am intrat prima oară pe poarta fabricii când aveam 16 ani. Visam atunci că mă voi pensiona din această uzină“, îşi aminteşte craioveanca. Joi, a venit momentul să îşi ridice cartea de muncă, pentru că ea este unul dintre cei 280 de salariaţi care au fost disponibilizaţi.

„Vina nu stă în poarta fabricii. Vina e la Bucureşti“, spune cu amărăciune femeia. Acum, după 30 de ani de muncă, în care şi-a drămuit fiecare bănuţ pentru a supravieţui, soarta i-a dat o altă lovitură: riscă să-i fie amputat piciorul. Emilia Cornescu vrea să-şi recapete sănătatea pierdută în halele fabricii. Măcar sănătatea, dacă tinereţea a pierdut-o. Speră să nu-i fie amputat piciorul, pentru că s-a ales cu o infecţie gravă care-i pune în pericol viaţa.

Varianta optimistă

Cu trei persoane dragi sub pământ, soţul şi părinţii, femeia are doar sprijinul celor doi copii, care încearcă s-o ajute cum pot. E totuşi optimistă. Spune că e încă tânără, că mai poate munci. Şi pe lângă optimism, Emilia Cornescu dă dovadă şi de solidaritate:

„Nu vreau să ies la pensie. Nici nu mă gândesc la asta. Şi colegii mei daţi afară trebuie să fie puternici. Ştiu să fac multe, dar cel mai important lucru pentru mine acum este să-mi salvez piciorul“.  

“O să fie bine, o să fie bine!“

Aceasta este realitatea crudă în care trăieşte un om care azi şi-a pierdut locul de muncă şi a rămas doar cu o boală şi 30 de ani de amintiri. Ca Emilia sunt mii de oameni. Ei pot fi însă învingători sau învinşi în lupta cu viaţa. Disponibilizaţii nu ştiu când vor primii banii care li se cuvin. Ultima serie de 300 de salariaţi de la Avioane şi-ar putea pierde locurile de muncă anul viitor.

„S-a ales praful de tot ce a fost în această fabrică. Şi de uzină şi de salariaţi. O să o vândă şi pe asta pe doi lei, cum au făcut cu restul fabricilor din ţară, pentru că ăsta este interesul. Este o realitate prea crudă!“, spune cu glasul stins un angajat. “O să fie bine, o să fie bine!”, îl încurajează colega ieşită din ultima tură la poarta  fabricii.