Reportaj incognito: Cronica unei nopţi de iarnă la Urgenţa din Craiova

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Când bolnavii sunt în sala de aşteptare, asistentele stau la taclale
Când bolnavii sunt în sala de aşteptare, asistentele stau la taclale

O seară de decembrie, ora 21.05. Curtea spitalului nr. 1 e „inundată“ în beznă, aleea principală semănând cu uliţa unei sat ascuns de civilizaţie.

La intrarea în Urgenţă, chiştoacele de ţigări „strălucesc“ sub plăcuţa cu „Fumatul Interzis“ prinsă în cuie pe zidul spitalui. Înăuntru e cald, melodiile comerciale se aud încet din boxele televizorului suspendat pe perete, iar bradul şi beculeţele de sezon îţi dau o senzaţie de linişte.

Mă aşez timid pe unul dintre scaune şi aştept. La biroul „Triaj“ e zarvă mare. Trei asistente butonează după birou, alte trei îşi complimentează manichiurile în faţa biroului. Un singur Adam între Eve, dar şi el la fel de captivat de modele cu picăţele de pe unghiile camaradelor de muncă. Bărbatul le soarbe colegial din priviri complimentându-le „french-ul“ făcut „la salon, în cartier“.

Glume, zâmbete şi bolnavi

„Fată, ce faci fată?“, o abordează pe una dintre duduiţe, în stilul „Mondenii“, o altă asistentă venind din secţia Resuscitare cu un clip-board în braţe. „Ia, zi, cum pici în weekend?“, îi răspunde interlocutoarea după replica de rigoare „Bine, fată!“, rostită cu intonaţia specifică. Pe unul dintre scaunele din faţa traiajului o femeie îmbrăcată în halat spitalicesc vorbeşte de zor la celular.

Pacienţii vin unul după altul: unii pe targă, alţii pe picioare, câţiva în cărucioare. Masculul asistent îi legitimează pe cei care merg în picioare, în sortează în funcţie de gravitatea problemei şi îi trimite să aştepte cuminţi pe băncuţele de plastic care seamănă perfect la design cu alea din gară. Fetele de la butoane schimbă subiectul de discuţie: gustarea de la ora 21.35. „Avem covrigei, sandvişuri şi sticks-uri“, enumeră una dintre asistente meniul turei de noapte după o scurtă privire în dulăpiorul din spatele calculatoarelor. Asistenta de pe scaun încă tăinuie la telefonul mobil.

Aşteptatul îţi alină uneori durerea

În sala de aşteptare e zarvă mare. Bătrâni, tineri, copii, aşteapta cu toţii să le vină rândul la consultaţie. Bonuri de ordine nu se dau. Aici se merge pe principiul strigatului. O femeie trecută de 60 de ani este adusă pe targă din Ambulanţa ale cărei faruri bat direct înspre Unitatea de Primiri Urgenţe. A trecut de ora 22.00. Femeia în halat face o pauză din vorbitul la telefon îndreptându-se spre secţia Resuscitare. Un bolnav întins pe targă este scos din camera pe ale cărei uşi scrie mare, cu roşu: „Traume“. „Vezi, mamaie, dacă ai căzut. De aia te doare spatele“, o dojeneşte blând unul dintre asistenţi pe bătrâna suferindă. Femeia nu-i răspunde. Privirea îngheţată a femeii îmi inspiră durere.  

O altă femeie se foieşte în scaun. „Hai să mergem acasă! De când aşteptem aici, mi-a şi trecut durerea“, îi spune femeia soţului privind aţintit spre asistenele împopoţonate care tocmai au trecut la un alt capitol de discuţie: „cine pică de serviciu de Revelion“. Femeia nu se ridică să plece după insistenţele bărbatului: „Am aştepta o oră jumate', nu plecăm tocmai acum“.

Şi alcoolicii ajung la Urgenţă câteodată

Mai e un sfert de ceas până la ora 23.00. Parcă ceasul ticăie mai repede în mintea bolnavilor decât acel atârnat pe culoarul spitalului. Un alt bolnav trecut de 50 de ani, cu mustaţă şi cu o cruciuliţă scoasă intenţionat la vedere, peste puloverul gros, se făţâie dintr-o parte în alta a încăperii. În cele din urmă se aşează pe scaun, scoate relaxat din plasă o sticlă cu o licoare ce seamănă la culoare cu vinul, dar care miroase ca romul, şi trage o duşcă, probabil de supărare că nu-i mai vine rândul.

Un copilaş de etnie rromă de vreo cinci anişori, voinic, fără geacă pe el, dar cu cercel strălucitor în urechea stângă, dă ture pe uşa de la intrare. „Ia să vezi ce mă înfoi în el acuma!“, o avertizează una dintre asistene pe colega cu frizură gen Cleopatra şi cu câte trei brăţări pe fiecare dintre mâini. „Copile! ori intri ori ieşi? E a nu ştiu câta oară când te deschizi uşa aia. Hotărâşte-te! Afară sau înăuntru?“, îl abordează aceasta pe puradel pe un ton deranjant pentru urechile unui om sănătos, darmite unui bolnav. E fix ora 23:38. E cazul să plec. Coada la secţia „Traume“  nu s-a terminat. O parte dintre bolnavii pe care i-am găsit atunci când am poposit în Urgenţă încă mai aşteaptă să le vină rândul la consultaţie.

Craiova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite