Povestea extraordinară a unui lăcătuş de la Teatrul Naţional: de la fiare la sculptură, pictură, alpinism, speologie şi poezie

Prima pirogravură a realizat-o la şase ani, prima sculptură la 21 ani, tot atunci când termina şi întâiul tablou. Emmanuel Voichiţa, mecanic la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" este artist de când se ştie.

Talentat de mic copil, Emmanuel mărturiseşte că a fost atras de artă de la câţiva ani, „locuind la ţară, nici nu aveam alte posibilităţi ca să-mi ocup timpul liber. Nu era internet, tehnologia nu se dezvoltase într-atât, aşa că făceam navomodelism, dar şi veioze din lemn, suporturi de şerveţele, etajere, ce mai vedeam eu că trebuie prin casă“, ne spune Emmanuel, de profesie lăcătuş-mecanic la Teatrul Naţional Marin Sorescu. Prima lucrare, o pirogravură de care a fost mândru, a realizat-o la vârsta de şase ani. „Era o căprioară pe un câmp. Mai târziu, când am căpătat îndemânare, făceam lucrări mai complicate: flori, peisaje“, explică olteanul, nu fără a recunoaşte că a învăţat acest meşteşug de la fratele său mai mare, „care era priceput la toate“.

Pictează biserici

Copilăria şi-a petrecut-o într-o localitate din Mehedinţi. După finalizarea celor opt clase primare, Emmanuel a plecat la Orşova, unde s-a înscris la Liceul de Marină. „Îmi plăcea să călătoresc, voiam să fiu pe mare, să ajung în locuri cât mai îndepărtate. Ăsta era visul meu de atunci“, spune lăcătuşul. Ghinionul său a fost însă că regimul comunist nu-i permitea să depăşească graniţele ţării, tatăl său fiind miliţian. Astfel că Emmanuel a ajuns la Motru, unde s-a angajat ca electrician, meserie pe care o mai practicase în perioada liceului, pe vapor. În timp ce-şi câştiga traiul din această profesie, se iniţia în tainele sculpturii şi ale picturii.  După ce şi-a făcut ucenicia alături de un maestru, Emmanuel şi-a expus lucrările în cadrul expoziţiei „Brâncuşiana 1991“. Avea doar 21 de ani. Câţiva ani mai târziu, era deja specialist în pictura în ulei. „Făceam peisaje, portrete, icoane cu foiţă de aur. Am pictat şi pe biserici, cum ar fi exteriorul lăcaşului sfânt din Calopăr“, adaugă angajatul teatrului.

Alpinist şi speolog

Pentru că toate aceste activităţi nu erau suficiente, s-a înscris şi la Clubul de Speologie „Lumea Subterană“ din Motru. „Aveam nevoie şi de adrenalină. După ce mă ridicam din faţa pânzei, coboram în peşteri. Plus că făceam şi alpinism. Pare mult, dar aveam energie, trebuia să o consum cumva“, mai spune Emmanuel, angajat de zece ani ca lăcătuş-mecanic la instituţia culturală din Bănie. „Aici asigur decorul metalic al scenei, de la căruţe, caleşti, la blocuri. Trebuie multă atenţie, de ceea ce fac eu depinde siguranţa, chiar viaţa multor oameni“, precizează mecanicul.

Ce îi place:
„În ultima perioadă îmi place să navighez pe internet. Mă interesează să aflu informaţii, să mă documentez. Tocmai ce am descoperit un site unde poţi asculta cărţile în format audio.“
Ce nu îi place:
„Mă supăr când văd în ce mod cei de la putere conduc ţara. Este o totală lipsă de organizare, un spirit de turmă, ca să nu zic de haită.“

Cum îţi organizezi timpul, ca să poţi desfăşura toate aceste activităţi?
Astea sunt câteva dintre preocupările mele. O altă mare pasiune este poezia. Compun versuri de când eram la şcoala generelă, am scris sute de poezii. Temele alese sunt filosofice.
Intenţionezi să le publici?
Momentan nu mă gândesc la acest lucru, în primul rând pentru că am foarte multă treabă. Acum muncesc la o casă, pe care o ridic din temelii.

Profil:
NĂSCUT:
18 august 1967, Drobeta Turnu Severin.
STUDII:
Liceul de Marină din Orşova.
EXPERIENŢĂ:
Pictează şi sculptează de la vârsta de 9 ani.
FAMILIE:
Este căsătorit.