Portret / Florin Ispas a bătut mingea de pe maidan până la Dubai

Predă sportul la şcoala din Cerăt, după ce a jucat fotbal aproape 20 de ani şi apoi a fost antrenor. A înfiinţat şi un club pentru copiii pasionaţi de sportul rege.

Campion la juniori cu Universitatea Craiova în anul în care gruparea din Bănie a câştigat toate trofeele interne posibile (1991), Florin Ispas şi-a petrecut 20 de ani din viaţă pe gazon. Nu a jucat niciodată mai sus de liga secundă şi nu s-a despărţit de Oltenia, dar a rămas cu amintiri plăcute.

A început junioratul la Universitatea, sub comanda lui Dandu Ustabacieff, şi a trecut apoi pe la Constructorul, Jiul IEELIF, Minerul Motru, FC Drobeta, Flacăra Râmnicu Vâlcea, Pandurii şi Ştiinţa CFR Craiova (2003-2005), unde a debutat şi ca antrenor.

„Am amintiri plăcute de peste tot. Nu pot uita momentul când, junior fiind, am fost premiat pentru titlul de campion cu Universitatea, în pauza finalei Cupei României câştigate de Craiova, 2-1 cu Bacăul. Dar cea mai frumoasă perioadă a carierei am petrecut-o în Gorj, la Motru şi Pandurii. Jucam un fotbal frumos, atmosfera era plăcută, mă înţelegeam bine cu colegii şi conducerea“, povesteşte Ispas, care a jucat ca libero sau mijlocaş la închidere.

A fost pentru o scurtă perioadă şi în lotul Universităţii Craiova, în 1997, cu Alexanco şi apoi Balaci ca antrenori, dar nu a prins niciun meci oficial, acesta fiind şi unul dintre regretele lui Florin Ispas.

A antrenat în Dubai

Ucenicia în antrenorat şi-a făcut-o la CFR Craiova, în Liga a III-a, unde şi-a încheiat şi cariera de jucător. A fost apoi secundul lui Petre Gigiu la Astra Ploieşti şi Hamrya (liga a doua din Dubai), revenind în ţară în 2007.

„Ca valoare, echipa din Dubai era cam de ultimele locuri în Divizia C de la noi, dar, ca şi condiţii, se compara cu formaţiile care trag la promovarea în Liga I“, susţine Ispas, care, după ce a văzut deşertul din ţările arabe, spune că a apreciat şi mai mult peisajul şi verdeaţa din România.

Revenit în ţară, a intrat în învăţământ, devenind profesor de educaţie fizică şi sport la Cerăt. „Îmi este drag de copiii din mediul rural. Te ataşezi repede de ei, de perlele lor“, afirmă Florin Ispas, care anul acesta a ajuns cu elevii săi până în finala fazei zonale a Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar.

Cum fotbalul este viaţa sa, Ispas a încercat să le arate copiilor cât mai mult din tainele sportului rege, aşa că a înfiinţat un club, Interstar Craiova, unde se ocupă de juniorii născuţi în 1999 şi 2000.

„Am, poate, cei mai talentaţi trei copii din Craiova, ei fiind solicitaţi deja de alte cluburi, dar nu se pune problema să-i cedez“, se mândreşte profesorul, mulţumit şi de receptivitatea de care dau dovadă micuţii. „Dacă nu ai un obiectiv şi o planificare a muncii în timp nu poţi avea nici rezultate“, adaugă Florin Ispas, care va intra din toamnă cu juniorii săi în competiţia judeţeană.

Antrenor cu Licenţa A, Ispas a pregătit şi echipa a doua a Universităţii Craiova, rămânând cu regretul că „nu a fost lăsat să-şi ducă munca până la capăt“.  

Întrebări şi răspunsuri

Câţi dintre copiii cu care lucrezi crezi că vor ajunge fotbalişti?

Eu sper ca măcar doi dintre ei să ajungă la un nivel înalt, pentru că sunt câţiva care au calităţile necesare pentru a face performanţă.

Cum a fost despărţirea de Universitatea Craiova?

Am plecat în condiţii amiabile. Îmi doresc chiar să revin la Universitatea, dar când lângă Adrian Mititelu vor fi şi alţii care îşi doresc performanţă. Condiţiile oferite nu sunt în concordanţă cu rezultatele şi mă refer aici doar la echipa a doua, unde am fost antrenor.

Ce-i place
Să facă antrenamente pe terenuri bune, cu copii buni şi să-şi urmărească fiul la pregătire şi meciurile oficiale. „Îmi mai place să vizitez Dubaiul şi să ajung din nou în campionatul de acolo, dar ca antrenor principal“, susţine Florin Ispas. 

Ce nu-i place
Ipocrizia. „Trăim nişte vremuri în care te întâlneşti des cu oameni cu două feţe, care în spatele tău îşi alocă merite pentru nişte lucruri despre care poate doar au auzit“, spune Ispas. Acestuia nu-i place nici faptul că în fotbal „unii lucrează doar după ureche“.