Craiova: Portret / Paul Dănuţ Ceici este cel mai rapid dintre olteni
0
De 17 ani practică atletismul, iar din 2005 s-a axat pe probele de 100 şi 200 de metri, care i-au adus şi cele mai bune rezultate. Este al doilea sportiv din ţară la viteză, după băcăuanul Cătălin Câmpeanu.
Profil
Născut: 16 septembrie 1983, Craiova.
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Craiova.
Idealuri: Să devină până în 2010 cel mai rapid atlet din ţară şi să facă baremul de calificare la CE de la Barcelona de anul viitor, la proba de 200 m.
S-a apucat de sport la 9 ani, iar acum tinde spre marea performanţă. Craioveanul Dănuţ Ceici este unul dintre atleţii de top ai României la probele de viteză, unde se luptă an de an pentru supremaţie cu actualul său coleg de la CSM, Cătălin Câmpeanu, din Bacău. „Este principalul meu adversar din ţară. De doi ani domină probele de 100, 200 şi 400 de metri. Dar vreau să-l înving până la anul“, spune sportivul oltean. Cei doi se pregătesc însă separat şi se întâlnesc doar la competiţii. „Nu avem treabă unul cu altul. El stă mai mult prin cantonamente la munte, eu mă pregătesc aici, la Craiova“, adaugă Ceici.
Atletul din Bănie a adunat nouă medalii din ultimele competiţii, trei de argint şi şase de bronz, la 100 şi 200 de metri, la 60 m (în sală) şi cu ştafeta de 4x100 m a României (Balcaniada din Grecia). „Un rezultat bun poate fi considerat şi locul şase obţinut tot cu ştafeta României la CE pe echipe din Norvegia, de anul acesta“, susţine vicecampionul naţional.
A plâns când a plecat prima dată de acasă
Dănuţ Ceici a început cu fotbalul, dar s-a lăsat după trei săptămâni. „Nu mi-a plăcut. Dar mă tot duceam pe la stadion fiindcă îmi plăcea să fac sport. Atunci m-a văzut domnul profesor Mihai Chelariu şi mi-a zis că pot rămâne la atletism, dacă tot îmi place să alerg. Aveam 9 ani, dar de atunci nu m-am mai lăsat şi nu am schimbat nici antrenorul“, îşi aminteşte sportivul craiovean.
După o lună, Ceici a şi participat la prima competiţie, la Reşiţa, la categoria copii II, unde a luat argintul. „La copii, probele erau combinate: 60 de metri, 60 de metri garduri, rezistenţă 1.000 de metri, săritura în lungime şi aruncarea mingii de oină. Apoi, de la juniori până la tineret am trecut prin toate probele, 400 m, 400 mg, 800 m, 1.500 m şi chiar 5.000 m. Din 2005 m-am axat exclusiv pe 100 m şi 200 m“, adaugă atletul craiovean.
Ajunge să ridice şi 200 kg
La probele de viteză a cunoscut cele mai mari satisfacţii. „Pentru că timpii mei pe distanţe lungi nu erau chiar aşa de buni, antrenorul a schimbat opţiunea. A avut răbdare cu mine şi a reuşit să-mi găsească probele care mi se potrivesc. Prima medalie am obţinut-o la Campionatul Naţional de sală din 2008. De atunci am urcat pe podium la toate competiţiile“, susţine Dănuţ Ceici, care se află la 31 de sutimi de baremul pentru calificarea la CE de la Barcelona, în proba de 200 m.
„În cele patru concursuri de la anul trebuie să obţin o dată un timp sub 21 de secunde pentru calificare“, adaugă atletul. Acesta ajunge să facă şi 20 de starturi pe zi la antrenamente, iar la o şedinţă de forţă ajunge să ridice chiar şi 200 kg, făcând genuflexiuni cu bara.
Ce-i place
În puţinul timp liber pe care îl are, lui Dănuţ Ceici îi place să se uite la emisiunile sportive de orice fel, să iasă cu prietenii şi să vadă un film bun. „Antrenamentul este pe primul plan şi, în plus, am nevoie şi de odihnă“, susţine atletul craiovean.
Ce nu-i place
Dănuţ Ceici spune că nu suportă să fie minţit şi să fie acuzat de lucruri pe care nu le face. Nu-i plac oamenii care nu se ţin de cuvânt şi se supără atunci când câştigă Steaua.
Întrebări şi răspunsuri
Ţi se pare greu ceea ce faci?
D.C.: La început a fost greu cu antrenamentele în fiecare zi, dar apoi m-am obişnuit. A trebuit însă să nu mai pierd nopţile, să am grijă ce mănânc. Acum îmi place ceea ce fac şi vreau ca după ce îmi închei cariera să devin antrenor.
Ai şi un idol?
D.C.: Idolul meu din copilărie a fost colegul de antrenament Florin Opri, pe care am reuşit să-l depăşesc ca performanţe. Acum, normal, îmi place de Usain Bolt, al cărui record e greu să-l mai bată cineva.
Se poate trăi din atletism?
D.C.: Nu. Efortul nu este recompensat cum ar trebui. Unii aleargă sute de kilometri pe lună şi nu ia mai mult de 800 de lei. Nu se mai investesc bani în atletism, iar copiii nu mai vin la acest sport pentru că nu se aleg cu nimic
Se încarcă comentariile...
