Craiova: Pasionat de pictură, Eugen Dumitru a renunţat la lăcătuşerie
0
În anii petrecuţi în fabrică a stat aproape de colegii care iubeau arta plastică. A ajuns acum să aibă prima sa expoziţie personală.
Pictura a intrat în viaţa lui Eugen Dumitru în poate cea mai frumoasă manieră cu putinţă: prin joc. Era doar un copil când descoperea culorile şi le amesteca după cum îi dicta ochiul. I se părea distractiv. Şi apoi, cărui copil nu-i place să deseneze, nu cere acuarele şi nu ar „mâzgăli“ cât e ziua de lungă. „Îmi aduc aminte că eram la grădiniţă când am pictat o vază cu flori şi am fost lăudat. Nu prea înţelegeam de ce. Vaza mi se părea că seamănă cu o sticlă de la lampă“, povesteşte pictorul. În comuna natală, Ştefan cel Mare, a avut un vecin, care a şi studiat arta mai târziu, la care a găsit cărţi despre istoria artei şi albume, de care nu făceai uşor rost în acele vremuri.
Şi-a încercat norocul la Liceul de Artă
Adolescent fiind, se visa artist şi s-a pregătit să susţină examen la Liceul de Artă din Craiova. N-a fost să fie, spune astăzi, deloc umbrit de regret, ba chiar împăcat. După cutremurul din 1977, a revenit în Bănie, unde s-a angajat ca lăcătuş mecanic în fabrica 7 Noiembrie, fost ITMA, unde a stat până în 2000. „M-am apropiat de cei cu care eram pe aceeaşi lungime de undă. Unul dintre colegi a făcut arte plastice la Cluj. Mă obişnuisem cu atmosfera de uzină. Au fost perioade când făceam pancartele care anunţau congresele. Ultima dată, când m-am urcat să-l modific pe al treisprezecelea în al paisprezecelea, mi-am uitat sus uneltele“, mărturiseşte absolventul Şcolii Populare de Artă.
Verdele, culoarea de suflet
A avut prima sa expoziţie personală de curând, la galeria craioveană Vollard. A început proiectul de când a devenit membru al Cenaclului Constantin Brâncuşi. Lucrările sale sunt în majoritate peisaje, naturi statice şi reproduceri pe pânză a unora dintre ele mai frumoase imobile pe care încă le mai are Cetatea Banilor. Tablourile, inundate în verde de diferite nuanţe, vorbesc parcă de felul omului care le-a creat. Senin, echilibrat, fără porniri răutăcioase.
Admiratorul operei lui Ţuculescu
Când scapă de treburile de zi cu zi, de alergătura pentru un magazin de haine, la care este asociat, se refugiază în atelierul său. Urmăreşte expoziţiile din oraş. Au fost ani în care nu rata una, mai ales pe cele ale maestrului Victor Pîrlac, profesorul său de la Şcoala Populară de Artă, alături de Liviu Gheorghe, un dascăl plin de poveşti frumoase. Şi-a păstrat bunele obiceiuri de a-şi achiziţiona albume de artă. Este un mare admirator al lui Ţuculescu, al picturii lui Iulian Segărceanu şi a luiViorel Penişoară-Stegaru. Dar sunt doar câteva exemple din câte poate enumera. Căci Eugen Dumitru iubeşte arta şi pe creatorii ei.
Se încarcă comentariile...
