PORTRET / Andrei Săvulescu îşi proiectează studenţia pentru BBC

Nici nu terminase cursurile şcolii primare, când a început să citească ziare, pe care mărturiseşte sincer că nu le prea înţelegea. Îşi doreşte ca presa românească să fie populată de oameni cu caracter.

N-a ratat niciodată ocazia de a pune mâna pe pix şi a încerca să contureze cât mai clar un mesaj. S-a bucurat din plin de arta scrisului în revista „Bilete de ucenici“, a Liceului Arghezi, şcoală cu care s-a identificat vreme de 12 ani. Primul articol semnat de Andrei Săvulescu apărea în 2005 şi era despre integrarea României în Uniunea Europeană. „Priveam fenomenul ca pe un lucru deloc bun. Chiar eram convins că ţara noastră nu era pregătită deloc pentru acest pas, încă mai cred asta“, mărturiseşte  studentul secţiei de Jurnalism a Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane. În urmă cu doi ani, ajungea el însuşi subiect de presă şi asta pentru că, pe 3 octombrie 2007, era inaugurat primul radio şcolar, cu program şi echipă în toată regula.

Emoţii, bâlbâieli şi amintiri de neuitat

Andrei a fost atunci reporterul căruia îi acorda un interviu inspectorul şcolar general din acel moment, dar şi care trebuia să răspundă întrebărilor venite din partea presei. „Se făceau poze, se filma, era multă lume. A fost singurul moment în care m-am bâlbâit rău“, îşi aminteşte tânărul. Prima zi la Radio Arghezi a însemnat un pas în lumea radioului Oltenia Craiova. „Doamna Liliana Hinoveanu mi-a luat atunci un interviu, care a adus cu el câteva prezenţe în «De vorbă fără catalog»“, spune Andrei. A fost şi momentul în care a ţinut să meargă mai departe de lectura ziarelor, de ascultarea jurnalelor. A vrut să înveţe ce înseamnă să faci presă. S-a oprit la Palatul Copiilor, apoi a mers spre Şcoala de Jurnalistică Felix Aderca.

Ar refuza ziarele „colorate“

Până anul trecut  revista „Vocea noastră“ îi era cel mai bun aliat în demersurile pentru promovarea ideilor în care crede.  Andrei spune n-ar da nicicând revista şcolară pentru una „colorată“, la care ar refuza să lucreze fără ezitare. Ştie că într-o astfel de publicaţie nu ar fi putut scrie nicicând despre Muzeul de Artă şi nu i s-ar fi dat şansa să dialogheze cu Florin Rogneanu, directorul acestuia, „un om ce nu se satură vorbind despre frumos“. Deşi conştient că este foarte tânăr şi lipsit de experienţă în mass-media, Andrei Săvulescu spune că nu de puţine ori a remarcat neprofesionalismul din presa românească. Pentru că vrea să împrumute doar ce-i mai bun, fostul redactor de la Arghezi ţine să îşi antreneze condeiul în direcţii cu atitudine. A trimis chiar un articol despre cum sunt sportivii în România, la Premiile Ioan Chirilă. Dacă ar fi să aleagă unde să profeseze, ar spune: televiziunea BBC şi Gazeta Dello Sport.

Andrei Săvulescu: „Nu înţeleg ce înseamnă să faci presă, eu vreau să scriu despre oameni.“