Stiri din Craiova

În satul Negoieşti, judeţul Dolj, mai toţi localnicii şi-au tăiat deja râtanii. Puţini sunt cei care mai respectă tradiţia şi taie porcul fix de Ignat. Printre ei, George Dumitraşcu. Şi-a adus aproape fraţii, pe Ion şi Mişu, şi pe vecinul Nelu Smarandache.

Dis-de-dimineaţă, oltenii au prins zdravăn de picioare porcul de peste 200 de kilograme şi s-au smucit odată cu el, să-l aşeze cum e mai bine. După ce s-au stins paiele cu care l-au pârlit prima dată, au continuat cu arzătorul până ce l-au făcut neted ca o coală de hârtie.

Reţeta perfectă

„Din păcate, ne-am cam boierit acum. Nu-l mai pârlim tot cu paie", a spus George, muşcând cu poftă dintr-o bucată moale şi caldă de şorici.

Cel mai iscusit în tranşarea cărnii a fost declarat Ion, fratele mijlociu, care se laudă că are la activ porci sacrificaţi mai mulţi decât anii împliniţi, şi anume 49. Mişu Dumitraşcu, mai mare cu doi ani, povesteşte mustind de poftă cum fac oltenii cârnaţi buni, unici în toată Ţara Românească:

„Carnea tocată la mână, nici mare, nici mică. Se pun în ea usturoi, cimbru, sare, un pic de boia să-i dea oleacă de culoare, nu condimente dintr-astea care au apărut acum pe piaţă. Noi lăsăm carnea să ia sare vreo două zile, n-o facem imediat". Iar când cârnaţii-s gata parcă-i şi vede înşiraţi pe-un băţ, ca să-i zvânte gerul. În tot acest timp nu uită să-şi ajute fraţii la despicat râtanul, tăiat doar în Oltenia pe spate. „Să fie cât mai multă carne, muşchiul întreg şi masa bogată de Crăciun", au mai spus oltenii cu gândul la pomana porcului.