Nicoleta Lia, atleta care are grijă de poliţişti

A cunoscut gloria la 16 ani, când a participat şi la Jocurile Olimpice din 1980. O accidentare a făcut-o să renunţe la sport şi să se îndrepte spre medicină.

Numele Nataliei Lia nu spune nimic generaţiei actuale, însă cunoscătorii atletismului nu au cum să uite că era printre cele mai talentate sportive din anii ’80. Chiar dacă s-a născut în judeţul Bacău, de când avea şase luni trăieşte în Craiova. Se consideră olteancă get-beget. La 11 ani a mers împreună cu tatăl ei la atletism. Nu s-a gândit nici măcar o clipă că va ajunge o mare atletă de performanţă. „Mi-a plăcut să alerg. Treptat am văzut că încep să apară rezultatele şi am continuat. Nu am făcut niciodată o pasiune pentru atletism, am jucat şi baschet în echipa şcolii“, recunoaşte, cu modestie, fosta atletă. În 1980 a atins apogeul, participând la Jocurile Olimpice de la Moscova.

„La 16 ani m-am calificat la Olimpiadă. A fost un moment deosebit. Nu aveam cum să ajung în finală. Poate peste patru ani, la 20 de ani aş fi putut emite pretenţii“, povesteşte Natalia Lia. De-a lungul activităţii ca atletă a doborât mai multe recorduri la niveluri internaţional. La Olimpiada de la Moscova a participat şi actualul preşedinte al Federaţiei Române de Atletism, Sorin Matei.

Continuă să facă sport
Cariera sportivă a Nataliei s-a încheiat prematur la 17 ani, din cauza accidentării la un antrenament. A ratat participarea la Campionatul European şi la Campionatul Balcanic şi decis să renunţe la atletism. În timpul perioadei de refacere s-a hotărât ce drum să urmeze din punct de vedere profesional. „Eram apropiată de doctoriţa Sandu, de la Policlinica pentru Sportivi, şi aşa m-am apropiat de tainele medicinei. Trebuie să recunosc că îmi plăceau şi materiile la care urma să dau examen pentru admiterea la facultate“, îşi aminteşte Natalia. A realizat că nu va putea continua cu atletismul din cauza cursurilor extrem de solicitante. „Un lucru era cert: nu era timp şi pentru medicină şi pentru sport. Nu aveam cum să fac trei antrenamente pe zi şi să învăţ pentru examenele la medicină“, spune Nicoleta.

Recunoaşte că nu a încetat vreodată să facă sport atletism cu familia ei. Este medic primar la clinica Inspectoratului Judeţean de Poliţie Dolj. „Nu regret absolut nimic. Toate au fost la vremea lor. Am renunţat la atletism când a trebuit şi am ales o meserie care mi se potriveşte“, a apreciat fosta atletă.

În final, şi-a amintit chiar o întâmplare de la un concurs internaţional. „La o competiţie în Cuba am făcut entorsă. Cu toate astea, a doua zi am câştigat întrecerea“, mărturiseşte actualul medic primar.

Data naşterii: 12 decembrie 1963, Oneşti, Bacău.
Studii: Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca.
Familie: Divorţată, are două fete.

Ce-i place
Este mereu o persoană activă şi nu concepe o vacanţă la munte fără să schieze. Atunci când are timp citeşte, ascultă muzică şi călătoreşte. Îi place orice gen, când este vorba de muzica bună.

Ce nu-i place
Detestă persoanele înfumurate şi îngâmfate. Nu i-a plăcut niciodată să spună lucrurile pe ocolite, oricât de dureroase ar fi fost. Totodată, nu suportă prostia şi ignoră indivizii care nu au nimic de spus.

Întrebări şi răspunsuri:
1. Regretaţi că aţi renunţat la 17 ani la atletism?

Nu, nu puteam să fac faţă şi Facultăţii de Medicină şi antrenamentelor la atletism. Trebuia să fac trei şedinţe pe zi la cel mai înalt nivel şi să particip şi la competiţii.

2. Cum v-aţi simţit când aţi participat la Jocurile Olimpice din anul 1980?

Primul şoc a fost la un concurs mai puţin important, la Stuttgart , unde era stadionul arhiplin. Am avut foarte multe emoţii. La Olimpiadă deja mă obişnuisem şi nu au fost probleme.