Craiova: Marius Cornel Mozdrogan, căluşar de clasa întâi

De mic copil a învăţat tainele tradiţiilor şi dansului popular, iar acum face parte din trupa de căluşari din judeţul Olt. Păstrează cu sfinţenie secretul căluşarilor.

Pe Cornel Marius l-am găsit în centrul oraşului la muncă, aşa cum spune el. Dansa de mama focului de îi săreau opincile, era transpirat tot, însă se ţinea ţanţoş după colegii lui de dans mult mai mari şi cu mai multă experienţă. Micuţul purta cu mândreţe costumul popular şi era atent la orice mişcare şi la orice pas de dans ca nu cumva să greşească. Lumea se adunase în jurul lui ca la cinematograf , unii de pe margine comentau de mama focului cum un copilaş aşa de mic are atâta energie. „Eu nu sunt atent decât la joc, abia la final îmi dau seama câte lume se strânge în jurul nostru. Recunosc că nu este numai meritul meu, eu fără ei nu aş fi aici şi nici în trupa de căluşari. Îmi place să colind ţara în lung şi în lat, am văzut multe locuri frumoase, fiecare oraş are ceva aparte“, a ţinut să precizeze olteanul de doar opt anişori.

Visul meu este să ajung un dansator cunoscut

„Unchiul meu mi-a spus că dacă vreau să ajung departe în viaţă trebui să încep de undeva de jos. Mie îmi place ce fac, chiar dacă unii oamenii uneori ne spun că suntem cerşetori, noi nu am forţat niciodată pe nimeni să ne dea nici măcar un leu. Este adevărat că banii se împart la toţi în mod egal, însă au fost şi zile în care nu am făcut mare lucru. De cele mai multe ori bucuria pe care o aducem în sufletul românilor a fost de ajuns pentru noi căluşari“ , a spus Cornel Marius.

Colegii de trupă, a doua casă a copilului

Băieţelul susţine că  nu poate sta prea mult departe de partenerii lui de dans. S-a obişnuit cu ei şi mai ales că are parte de un tratament preferenţial, fiind cel mai mic. „Toţi vor ca eu să am o copilărie frumoasă chiar dacă nu sunt acasă cu prietenii mei. Nimeni nu m-a forţat niciodată să merg prin toată ţara. Când aflu că plecăm nu pot dormi toată noaptea de emoţii“, a mai precizat Cornel Marius.

Sunt lucruri care nu se spun decât între noi căluşarii

 „Ştiu care este tradiţia căluşului, se joacă în timpul Rusaliilor. Nu am voie să spun toate secretele, trebuie bine păstrate pentru a putea fi demni de acest dans. Noi vindecăm dansând, iar la încheierea perioadei sacre a Rusaliilor, revenim la locul în care am depus jurământul, iar steagul îl îngropăm într-un loc ştiut doar de noi“, a încheiat micuţul nostru personaj din poveste de doar opt anişori.

Născut: 23 ianuarie 2001
Studii: Elev în clasa a-I-a la şcoala generală din comuna Olari, Olt
Familie: Are doi fraţi mai mari care îl apără şi îl ajută mereu
Experienţă: De trei ani a învăţat de la unchiul lui tainele dansului popular. De la începutul anului face parte din trupa de căluşari.

Ce-i place?
Muzica populară. Să colinde toată ţara împreună cu colegii mai mari din trupa de căluşari. Îi place când lumea îl aplaudă atunci când dansează şi mai ales când i se cer  autografe. Să se joace cu prietenii şi să se uite la desenele lui preferate Tom şi Jerry.

Ce nu-i place?
Oamenii care nu respectă tradiţia şi dansul popular şi faptul că de cele mai multe ori este tratat ca un copil de cei din jur. Nu mai suport minciuna şi faptul că este pus zilnic de părinţi să facă exerciţii la limba şi literatura română.    

Întrebări
De ce muzica populară şi nu alt gen, care este acum la modă?
C. M.: De mic eu am crescut cu muzica poulară, altceva nu am auzit. Mama mea m-a crescut cu  balade cunoscute şi cântece poulare olteneşti. Ştiu aproape orice interpret de muzică populară şi repertoriul lui.

Este greu să faci parte din trupa de căluşari?
C. M.: La început mi-a fost greu, până am învăţat toţi paşii. Am avut noroc că unchiul meu făcea parte de ani buni din grup şi am luat lecţii de la el. Acum mă descurc destul de bine, însă mai am de exersat la câţiva paşi.