FOTO Lecţie de iubire de Dragobete: 75 de ani trăiţi împreună

Soţii Georgescu au cea mai longevivă căsnicie din Bănie, care a rezistat războiului şi greutăţilor financiare, şi se bucură acum de doi copii, doi nepoţi şi doi strănepoţi. Cei doi sunt căsătoriţi de 67 de ani însă povestea lor de dragoste durează de 75 de ani.

Cel mai longeviv cuplu din Craiova a sărbătorit nunta de diamant şi va celebra 68 ani de căsnicie, anul acesta, pe 11 aprilie. Povestea lor de dragoste a început în 1935 şi ar putea servi drept scenariu pentru un film de Hollywood.

Bebe, cum îi spun prietenii, avea doar 15 ani atunci când a cunoscut-o pe Tiţi. Deşi au trecut trei sferturi de secol, momentul i-a rămas bine întipărit în minte şi îl rememorează ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. „Eram elev la Liceul Tehnic din Craiova şi am fost invitat acasă la verişoarele mele pentru că una dintre ele îşi serba ziua de naştere. Acolo erau cele trei surori ale mele, verişoarele mele, doi colegi de liceu şi Tiţa, care era vecină cu verişoara mea“, povesteşte bătrânul cu lux de amănunte.

A cucerit-o cu un tango
Pentru a-i intra la inimă, tânărul s-a oferit să o înveţe tango şi i-a cântat o romanţă. „El a fost primul băiat cu care am dansat. M-a învăţat tango, eu nu prea ştiam să dansez. Era un băiat vorbăreţ şi ştia să cânte. Mi-a cântat o romanţă. M-a dus cu vorba“, mărturiseşte acum bătrâna cu zâmbetul pe buze.

Între cei doi adolescenţi s-a legat o idilă. „A fost o iubire copilărească, eram mai mult ca fraţii, doar ne ţineam de mână. Abia după un an ne-am pupat“, mărturiseşte bătrânul. Povestea de iubire a celor doi s-a sudat în anii ce au urmat. Au absolvit amândoi liceul, iar în 1937, la vârsta de 17 ani, Bebe a plecat în armată. Trei luni cei doi nu s-au văzut, însă distanţa i-a apropiat şi mai mult. În vara anului 1941, Bebe a cerut-o pe Tiţi în căsătorie pe malul lacului Nicolae Romanescu din Craiova. „A fost o surpriză. Am vorbit dinainte cu un ospătar şi ne-a pregătit o masă pe malul lacului, cu şampanie la rece. După ce ne-am plimbat cu barca, ne-am dus la masă şi am cerut-o de soţie. În genunchi, bineînţeles“, povesteşte bătrânul. Însă Bebe a fost chemat din nou la datorie. În august 1941 bărbatul a fost trimis pe front. „M-am rugat pentru el în fiecare seară. Îmi era teamă că nu o să îl mai văd niciodată“, spune Sevastiţa.

1.155 zile pe front
Opt luni mai târziu, Bebe a obţinut o permisie şi s-a întors în ţară. A făcut două zile cu trenul din Transnistria până la Calafat. „Vineri seara am plecat de pe front şi am ajuns în Calafat, la părinţii mei, duminică noaptea, în ziua de Paşti. Am stat de vorbă cu părinţii mei toată noaptea, iar a doua zi dimineaţa le-am zis scurt: plec la Craiova să mă însor“, povesteşte bărbatul. S-a dus direct la casa Tiţei, iar a doua zi erau în faţa ofiţerului stării civile. „Ne-am căsătorit pe 11 aprilie, chiar de ziua mea. Aşa s-a nimerit“, spune bărbatul. Bucuria nu a durat mult. Peste câteva zile Bebe a trebuit să se întoarcă pe front deoarece permisia îi expirase. Bărbatul a stat pe front în total 1.155 de zile. „Am luptat la Odesa, în Caucaz, la Cotu Domnului şi la Otopeni spre final. A fost groaznic“, povesteşte acesta coşmarul prin care a trecut.

Avea să o vadă pe soţia sa abia peste patru luni. A obţinut din nou o permisie de care a profitat pentru a se cununa religios. „Am fost la biserică şi apoi am făcut nuntă la mine, în Calafat. A fost o petrecere între rude. Nu am dormit împreună până la cununia religioasă. Aşa e frumos, ca femeia să fie curată până în noaptea nunţii“, susţine bătrânul.

O familie săracă, dar fericită
Bărbatul a urmat o carieră în domeniul învăţământului predând materii tehnologice. „Nu am fost niciodată oameni cu bani. Am stat cu chirie până în 1990 pentru că nu ne-am permis să ne luăm o locuinţă. Soţia mea a stat acasă, a avut grijă de copii pentru că aşa era tradiţia în familia mea“, spune bătrânul.

Situaţia financiară s-a îndreptat abia după căderea comunismului, atunci când bărbatului i-au fost recunoscute meritele de veteran de război şi a fost distins chiar şi cu o diplomă de cetăţean de onoare al Băniei. „Nu am avut o situaţie financiară bună, dar am fost o familie fericită. Avem doi copii, doi nepoţi şi chiar doi strănepoţi“, spune bătrânelul ţinându-şi soţia în braţe. Cât despre reuşita unei căsnicii, Tiţa spune că secretul stă în puterea fiecăruia de a ceda: „Dacă nu lasă amândoi de la ei, nu se alege nimic. Trebuie să ştie fiecare să cedeze atunci când trebuie“.