Ioana Andone, în templul teatrului încă de la cinci ani

Veritabil asistent de regie la Naţionalul din Bănie chiar înainte de a merge la şcoală, studiază acum pictura, dar vrea să revină la prima dragoste şi să devină actriţă.

Provine dintr-o familie de actori, astfel că a avut de la cine moşteni talentul, şi a crescut înconjurată de oameni de cultură. O scenografă, prietenă a soţilor Andone, a remarcat calităţile deosebite cu care era înzestrată fetiţa şi le-a recomandat părinţilor să o înscrie la o şcoală cu profil artistic.

În clasa I, Ioana a început, aşadar, să studieze vioara la Liceul de Artă Marin Sorescu din Craiova. Cu teatrul cocheta însă dinainte, fiind un veritabil asistent de regie încă de la cinci ani. Cum o bună parte din copilărie şi-a petrecut-o în culisele Naţionalului din Bănie, cunoscutul regizor Vlad Mugur o
ruga să-i ajute la pregătirea spectacolelor, punând mare preţ pe francheţea micuţei.

Pasionată de grafică

„Îmi cereau să privesc scenetele şi după aceea să-mi spun părerea. Ţineau cont de opinia mea, pentru că aveam simţ critic şi, copil fiind, le spuneam cât se poate de sincer ce nu-mi place. Odată chiar au întârziat cu plecarea la Bucureşti, pentru că nu mi-a convenit mie ceva“, îşi aminteşte tânăra, zâmbind. Odată înscrisă la şcoală, Ioana a început să meargă şi la cursurile de dansuri moderne organizate la Casa Armatei. În primul an de gimnaziu, a avut şansa de a trece la o clasă de pictură şi a putut astfel să se dedice celeilalte mari pasiuni ale sale.

„A fost un vis devenit realitate. Îndrumată de doamna dirigintă, am participat la mai multe concursuri de pictură, cu diferite teme: peisaje, natură statică, personaje sau subiecte la liberă alegere“, povesteşte mica artistă. Preferata sa rămâne grafica, despre care spune că o atrage pentru că „exprimă mai bine sentimentele“. „Îmi place şi natura statică, pentru că, din unele puncte de vedere, este apropiată de grafică“, completează Ioana. În cei aproape patru ani, de când pictează, a strâns acasă câteva zeci de tablouri, având însă şi numeroase lucrări expuse la şcoală.

Colecţia ei personală ar fi fost şi mai bogată dacă nu ar fi aruncat, fără nicio urmă de remuşcare, absolut toate lucrările de care nu s-a simţit mulţumită. „Sunt o perfecţionistă“, recunoaşte ea.

Îşi pune talentul în slujba studenţilor de la Teatru

Remarcabile sunt şi înclinaţiile literare ale Ioanei, poetă prolifică, deşi spune că scrie versuri doar pentru sine, nu pentru a le publica: „Prin poezie poţi să-ţi exprimi mai bine sentimentele, la fel ca şi prin pictură.“ Deşi realizările sale în domeniul artelor plastice sunt impresionante, eleva este hotărâtă ca, pe viitor, să revină la prima sa dragoste, dramaturgia, dorind să îmbrăţişeze o carieră de actriţă. Astfel, după absolvirea liceului, spune că
va susţine examenul de admitere la Facultatea de Teatru din Craiova, cu ai cărei studenţi colaborează încă de pe acum. „Îi ajut să picteze recuzita pentru examenele lor, care constau în punerea în scenă a pieselor“, explică Ioana Andone.

ce-i place

„Să merg la şcoală, pentru că acolo am posibilitatea să-mi cultiv pasiunea pentru pictură. În timpul liber, ador să scriu poezii.“

ce nu-i place

„Mă mâhneşte atunci când tablorile nu-mi ies aşa cum aş fi vrut eu. Le arunc, nici nu mă gândesc să păstrez lucrările, dacă rezultatul nu este ceea ce
îmi doream.“

întrebări şi răspunsuri

Care este dramaturgul tău preferat?

Îmi place foarte mult Caragiale. Piesa mea preferată este „O noapte furtunoasă“.

Îţi doreşti o carieră de actriţă. Nu te îngrijorează dezavantajele financiare?

Aspectele materiale contează mai puţin. Pot spune că sunt dispusă să fac sacrifi cii pentru a-mi îndeplini visul.

Ai o specie dramaturgică de care te simţi atrasă?

Favorita mea este comedia, deşi pot să interpretez şi alte roluri. Nu-mi este greu, spre exemplu, să vărs şi câteva lacrimi, dacă piesa o cere. Mă gândesc, de obicei, la cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla şi încep să plâng.