Craiova: Liviu Georgescu, inginerul din Fundaţia Română de Chitară
0
La 17 ani era campion naţional la scrimă, a ajuns apoi inginer în fabrică. Apreciază Craiova muzicală şi recunoaşte că în acest oraş sunt foarte mulţi tineri talentaţi care merită din plin respect.
Numele profesorului de chitară de la Liceul George Enescu din Bucureşti se tot rosteşte în Craiova încă din anii ‘90, când la Filarmonica Oltenia era organizat Festivalul de chitară care ajunsese internaţional. Acum tot un eveniment similar l-a readus pe meleagurile Cetăţii Banilor. Este vorba de prima ediţie a Festivalului-Concurs de Chitară Craiova 2009, ce a fost organizat de Casa de Cultură Traian Demetrescu. Povestea i-am aflat-o imediat după Gala laureaţilor, sub micuţa copertină din curtea Casei Demetrescu. Românul, desemnat cel mai bun chitarist al ţării, la Sinaia, în 1983, şi cel mai bun profesor de chitară, titlu confirmat cu o Diplomă de Onoare, este inginer de profesie, cu condică semnată vreme de 11 ani, la Fabrica de Elemente pentru Automatizări, unde a lucrat în prelucrare la rece.
Campion la scrimă
De chitară s-a apucat de unul singur. Şi-a cumpărat una şi a început să studieze, spre disperarea tatălui său, Cornel Georgescu, mare campion la scrimă, care ţinuse ca şi fiul său să practice acest sport. Şi l-a practicat, iar la 17 ani, Liviu Georgescu era campion naţional. „Am uitat de sport şi de şcoală, de când cu chitara. Dar n-a mai fost cale de întoarcere“, povesteşte dascălul. În anii ’70-‘80 a făcut grupul vocal Interludiu, care a cântat prin ţară cu celebrele trupe Phoenix şi Sfinx. Uşor- uşor a început să ţină cursuri de chitară în particular, iar 1991 îşi echivala studiile şi devenea profesorul Liceului Enescu şi creatorul primei catedre de chitară. „Am luat atunci premii I la olimpiade, cu toate clasele“, se mândreşte astăzi.
Mari chitarişti ai lumii, foşti elevi ai săi
Acum 14 ani a pus pe picioare Fundaţia Română de Chitară sub umbrela căreia a fondat „un sistem paralel de învăţământ, care funcţionează“. Peste 500 de premii naţionale şi internaţionale vorbesc despre performanţă, cuvânt în care crede. Printre elevii săi sunt nume sonore ale scenei mondiale precum Ioana Grandrabur (Montreal), nevăzătoare din naştere, Tiberiu Gogoanţă (Barcelona), Anca Patriche (Madrid), Stan Zamfirescu, doctorand la Universitatea de Muzică Bucureşti, şi mulţi alţii. „Îi duc până unde pot, apoi există şcoli cu tradiţie, cu profesori foarte importanţi care să-i formeze mai departe“, mărturiseşte cel care a ales chitara clasică pentru că „se exprimă cel mai complet“ şi care adoră să cânte Bach la instrumentul care este pasiunea sa dintotdeauna.
Membru în jurii internaţionale, ambiţiile sale se îndreaptă şi spre Craiova, unde speră ca festivalul din acest an să devină mondial şi să atragă din ce în ce mai mulţi tineri. „Aveţi aici Liceul de Artă unde chitara este obiect de studiu. Vreau ca în 2010 să vină artileria grea, iar nivelul să fie unul ridicat. M-au încântat chitariştii care au intrat în festivalul de la Traian Demetrescu“, declară Liviu Georgescu.
Ce-i place
Adoră să lucreze cu tinerii şi copiii, să-i sprijine în efortul lor de a-şi construi o carieră în muzică. De altfel, le este foarte apropiat, îi însoţeşte în concursuri, unde îi încurajează să creadă în propriile lor forţe şi să dea ce au mai bun din ei.
Ce nu-i place
Îi displace sistemul şi cum tinerii sunt ajutaţi, mai puţin decât oriunde în altă parte, să facă o carieră în muzică. Şi asta în condiţiile în care mulţi dintre cei care au studiat chitara sunt nume mari şi respectate pe scenele lumii.
Se încarcă comentariile...
