EXCLUSIV VIDEO / Dezvăluiri dintr-un azil de bătrâni din Craiova: "Am fost bătută, dar nimeni nu m-a luat în seamă"

Bătrânii acuză modul în care sunt întreţinuţi la cămin.

O bătrână de la un azil de lângă Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova vorbeşte despre bătăile care ar avea loc frecvent în cămin şi pe care conducerea instituţiei le-ar ignora.

S.P. povesteşte că a luat bătaie, într-o zi, de la o colegă de cameră care avea probleme cu alcoolul, şi că, deşi a reclamat această situaţie reprezentanţilor unităţii, nimeni nu a luat vreo măsură. Ba, mai mult, bătrâna ar fi fost luată în râs de către angajaţii căminului, care i-ar fi răspuns: "Lasă, mamaie, că nu a murit nimeni". Bătrâna, în vârstă de 81 de ani, spune că zilele trecute era să încasese o altă bătaie soră cu moartea.

Sinucidere la un azil de bătrâni din Craiova.

Rămâi pe craiova.adevarul.ro pentru alte dezvăluiri despre condiţiile în care stau cei internaţi, despre situaţia celor care, de câteva zile, se plâng că nu mai primesc pastile, deşi suferă de mai multe boli, dar şi punctul de vedere al conducerii instituţiei. Citiţi mâine un reportaj despre partea neştiută a azilului, unde ieri o bătrână de 86 de ani s-a aruncat de la etajul patru al clădirii.

Aşa arată holul prin care circulă bătrânii din azil!

Filmările sunt făcute cu ajutorul camerei ascunse:

Discuţie reporter şi bătrână din azil, pe holurile instituţiei:

S.P.: Unde să mă duc, spune şi dumneata? Te rog frumos, vino acasă la mine...

Reporter: Dar pe matale te-a bătut femeia respectivă?

S.P.: Nu m-a bătut, dar a sărit să mă bată. Dar a fost alta care m-a bătut, şi e mutată în altă parte.

Reporter: Cum, te-a bătut?

S.P.: M-a bătut mai înainte, ştie Socialul. Una, Tanţa... E în partea ailaltă... Nu poţi să te-nţelegi aicea.

Reporter: Cei de la azil n-au făcut nimic? Nu te-au ajutat?

S.P.: Sunt nişte femei de adunătură şi de aruncătură. Aruncate de foamete pe aici. Nici de discuţie n-ai ce să discuţi. Prostimea din România aici e, în cămin.

S.P.: Cu plasele de pâine pleacă (referire la angajatele din cămin - n.r.). Dar nu ai cum să zici nimic, că nu se iau măsuri. Aşa că nu poţi să le reclami (angajatele de la bucătărie - n.r.). Părinţii mei au fost funcţionari, soţul funcţionar, sora mea funcţionară. La patruzeci şi ceva de ani am rămas singură. Şi, datorită singurătăţii, am avut un început de paralizie. Am fost internată la Spitalul Militar. Am stat acolo o lună şi ceva, şi dânşii mi-au spus: «Doamnă, du-te acasă două-trei zile, şi noi te ducem la cămin». Am fost paralizată. Nici acum nu pot să merg. Şi, pe la vârsta de şaizeci şi ceva de ani, am fost internată aici.