Craiova: Vatra ţărănească şi-a făcut cuib în spatele gratiilor
0
Deţinuţii din Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova îşi petrec vremea la muzeu. Povestea muzeului este strâns legată de numele unui fost dascăl de română, profesorul Ştefan Bălănescu, omul care l-a creat bucată cu bucată.
Salteaua patului, făcut ca în urmă cu o sută de ani, i se pare haioasă lui Costi Huţan, aşa bombată din cauza paielor cu care este umplută. El şi amicii lui, Dorel, Robert, Cornel şi Mihai, închişi pentru tâlhărie, şi-au făcut o idee în muzeul penitenciarului despre ce însemna cândva o gospodărie ţărănească. Au încăput pe mâna profesorului pensionar Ştefan Bălănescu, cel care o viaţă a adunat obiecte tradiţionale din mai toate colţurile ţării pentru a le dona fostei Şcoli Speciale de Muncă şi Reeducare a Minorilor, actualul PMT Craiova, în care a fost dascăl până în ’99. Lui Robert i-a plăcut plosca, iar Mihai avea să remarce sărăcia de la ţară. „Muzeul contribuie la recuperarea acestor copii, care pentru mine ca profesor nu sunt delincvenţi, ci elevi care au fost frustraţi de ceva în viaţă. Vinovatul principal pentru devierea lor este familia“, mărturiseşte Ştefan Bălănescu.
Unic în sistemul penitenciarelor
De fapt, povestea Muzeului satului din PMT Craiova, nu se scrie acum pentru prima dată. El a mai existat până în 1999, an în care conducerea de a atunci a decis să îl desfiinţeze. „În 20 de minute mi-am depus cererea de pensionare. Am ieşit supărat din sistem. Nu am înţeles niciodată de ce nu l-au mai vrut“, se confesează profesorul. De atunci nu a renunţat o clipă să spere că micul muzeu se va redeschide. „Ne-a împins puţin de la spate şi bine a făcut. Eu îmi aduc aminte că acum vreo 17 ani, când muzeul era deasupra celui de azi, era toată ziua acolo“, spune Elena Najap, custodele muzeului, care confirmă că este unic în sistemul penitenciarelor. Unul dintre cei care a început să adune obiecte tradiţionale este chiar comisarul şef Nicolae Tătulescu, directorul penitenciarului, convins fiind că viaţa sănătoasă şi curată de la ţară poate fi o lecţie pentru minorii şi tinerii de aici.
Războiul de ţesut, depozitat bucată cu bucată
Urzoi, brâgle, mosoare, vârtelniţă, sucală sunt şi în acest muzeu. Din păcate nu un război de ţesut, ci doar aceste piese, pentru că spaţiul nu permite. În schimb nu lipseşte nimic. Există aşternuturile alese în război, macatele, foaie de scoarţă pe perete. Este şi o vatră cu tot cu ţăst, cu pirostrie, ceaun, oală de pământ, căpisterea în care se făcea pâine, multă ceramică veche adusă de la Marginea, Horezu, Oboga, Corund. Apoi, sunt oale de lut în care se păstrau untura, carnea, iar la sărbători erau folosite pentru prepararea sarmalelor, putineiul pentru bătut laptele. Până şi lada de zestre şi-a găsit un loc în muzeul penitenciarului, la fel şi câteva costume populare din Dolj şi Mehedinţi. Multe dintre exponate au fost salvate de la distrugere. Patul, spre exemplu, ajunse în trei picioare, sub un copac, într-o curte. Astăzi el reaminteşte simplitatea şi trăinicia lucrului făcut de mâna olteanului de acum o sută de ani, învăţătură pentru cei ce calcă strâmb, construindu-şi existenţa pe necazul altuia.
Se încarcă comentariile...
