Craiova: Student la Teologie: „Dacă nu ai pile în preoţie, eşti ratat. Şi aici e mafie cât cuprinde"

Craiova: Arhivă

Studenţii de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova au început sesiunea. Mulţi dintre tineri se declară dezamăgiţi de practicile din sistem şi spun că şi-ar dori să ocupe o parohie la oraş, după absolvire, dar sunt convinşi că acest lucru e practic imposibil, fără pile. 

Câteva discuţii cu studenţii de la Teologie sunt relevante în acest sens. Unii dintre ei au acceptat să stea de vorbă cu reporterii „Adevărul de Seară“, însă doar sub protecţia anonimatului. Explicaţiile lor sunt convingătoare. „Noi ştim că degeaba visăm că o să fim preoţi şi că o să ne fie bine, dar, dacă ne  facem public numele, ne este teamă să nu ne tăiem din start creanga de sub picioare. Suntem mici, iar cei cu putere de decizie pot fi răzbunători, dacă vor", ne-a spus un teolog din anul III de la facultatea de profil din Craiova. „Bobocii" de la această ramură au susţinut astăzi un examen, prilej cu care şi-au declarat cu vehemenţă nemulţumirile.

Într-o cameră de cămin...

Reproducem câteva conversaţii cu doi dintre teologii din România:

Reporter: Te-ai pregătit pentru proba de astăzi?

Student la Teologie: Ei, asta-i culmea... Am fost la un xerox şi am  făcut nişte copiuţe. Le bag în mânecă şi, dacă prind un moment, mă uit pe ele. La ce îmi foloseşte atâta teorie?

Reporter: De ce spui asta?

Student la Teologie: Păi la ce bun atâta studiu, dacă nu-mi va fi de niciun folos? Nu vedeţi că degeaba eşti doxă când termini facultatea, că nu te ia nimeni în seamă? Părinţii mei sunt oameni săraci, iar eu am urmat această cale pentru că am avut ambiţia să îmbrac haina preoţească. Ştiu din start că o să mă hirotonească la Cuca Măcăii, într-o parohie cu o sută-două de enoriaşi, unde nu ai niciun venit. De ce mi-aş mai irosi nervii de pe-acum? Dacă nu ai pile în preoţie, eşti ratat. Şi aici e mafie cât cuprinde. Oricum eu sunt ţârcovnic într-un sat îndepărtat şi abia am timp să mai calc pe la cursuri, darămite să mă omor cu învăţatul...

Reporter: Să înţelegem că în preoţie nu se face totul corect şi curat?

Student la Teologie: Să vă dau un exemplu: noi avem un coleg, tot în anul întâi, care nu a avut nici măcar trei prezenţe la practică, la o biserică, aşa cum este regula. Nu ştiu dacă l-am văzut pe la facultate de câteva ori, însă în sesiune nu numai că nu pică la vreun examen, dar primeşte note chiar foarte mari. Nu mă mai uimeşte nimic.

Reporter: Cum îţi explici acest lucru?

Student la Teologie: Dacă în neam are oameni cu funcţii, tot printre preoţi, normal că o duce bine şi că nu are de ce să îşi facă probleme. Aşa că la ce să mă aştept? Ar trebui să fiu mai optimist?

Acest dialog a avut loc într-o cameră din complexul studenţesc Agronomie din Craiova, în prezenţa a patru studenţi la teologie. Pe toată durata conversaţiei, niciunul dintre cei de faţă nu a protestat. Din contră. Tinerii, care provin din toată zona Olteniei, susţin că angajarea lor în domeniu depinde în mare măsură de relaţii.

O parte dintre studenţii de la Teologie din Bănie sunt înscrişi şi la o altă facultate, pentru că, spun ei, vor să se asigure că nu vor muri de foame, după absolvire, şi că nu vor rămâne şomeri. Vă redăm un alt dialog cu un student în anul III.

"Când văd atâtea învârteli, nu mai am încredere nici în preoţime"

Reporter: Iubeşti această profesie?

Student la Teologie: Ţin la ea, dar acum, când văd că se fac atâtea învârteli şi pe aici, parcă nu mai am încredere nici în preoţime. Nu în Dumnezeu, că nu la El mă refer, ci în mulţi dintre cei care Îl slujesc şi ar trebui să facă acest lucru cu multă dedicare.

Reporter: Se întâmplă acest lucru?

Student la Teologie: Nici pe departe... Foarte puţini sunt cei care respectă cuvântul Bibliei, iar aceşti oameni nu ies în faţă, ci stau retraşi în sate uitate de lume...

Reporter: De unde vine atâta dezamăgire?

Student la Teologie: Stiţi vorba aia «Să faci ce zice popa, nu ce face popa»? E adevărată, din păcate... Nu tot ce se afişează este şi real. Nu înţeleg, spre exemplu, cum unii preoţi cu maşini ultimul tip mai cer oamenilor nevoiaşi să aibă grijă de suflet, şi pe urmă de trup. Mulţi dintre aceşti «propovăduitori» ţin de averi şi bani ca de ochii din cap. Pentru aceştia, preoţia este o simplă meserie... Nu generalizez, dar vorbesc despre o realitate pe care nu o putem ignora.