Craiova: Stan Segărceanu, chimistul îndrăgostit de pictură

Spune cu bucurie că este unul dintre oamenii norocoşi, pentru că are o pasiune din care nu a trebuit să iasă la pensie, aşa cum s-a întâmplat atunci când şi-a încheiat socotelile în câmpul muncii.

Îl găseşti mereu printre artişti. N-a încetat să lucreze, însă pentru că nu o mai face în ritmul de odinioară nu vrea să piardă legătura cu universul creativ. Foarte aproape de suflet îi are pe membrii Cenaclului Constantin Brâncuşi, din cadrul Casei de Cultură Traian Demetrescu. Este unul dintre fondatori, aşa cum a fost şi în cazul Asociaţiei „Doljul literar şi artistic“, al cenaclurilor plastice „Unirea“ şi „Nicolae Grigorescu“, acesta din urmă funcţionând la Cercul Militar Craiova.

„Am găsit printre amatori mulţi oameni talentaţi, de la care am învăţat, pe care i-am încurajat să îşi ia în serios aplecarea spre pictură, iar de-a lungul timpului numele lor a fost pe afişul expoziţiilor de aici, dar şi din alte părţi ale ţării“, spune Stan Segărceanu.

În viaţa sa, pictura a intrat după ce se se pregătise să devină operator – chemist. Era tânăr şi dorea să îşi vadă împlinite visele. S-a angajat la Combinat la puţin timp după ce a fost dat în folosinţă şi i-a fost de bun augur, pentru că a putut îmbina meseria cu pasiunea, devenind desenator în cadrul Doljchimului. Nu se dădea în vânt după panourile pe care trebuia să le picteze şi nici după cele cerute în vremea propagandei, dar se simţea mai aproape de ceea ce îi plăcea să facă. „Grafici peste grafici, matrici, astea se cereau, aşa era atunci, dar pe lângă ele existau expoziţiile care mă umpleau de bucurie“, povesteşte bătrânul.

Premii în expoziţii republicane

Lucrările lui Stan Segărceanu au putut fi admirate de-a lungul timpului pe simezele galeriilor „Cromatic“, „Arta“ şi „Vollard“, în muzeele din Craiova şi din Calafat. Către Muzeul Olteniei a făcut şi o donaţie. 16 tablouri cu teme istorice, printre care se regăsesc şi importante imagini din vechea Cetate a Banilor, ce redau case demult dispărute.

„M-am simţit onorat când mi s-au solicitat aceste lucrări. Evident că le-am dăruit şi toţi ce ce deţin mărturii despre urbe, şi nu numai, ar trebui să facă la fel. Cum vor mai cunoaşte generaţiile viitoare frumuseţea acestor locuri, dacă nu cu sprijinul celor care le-au aşezat pe până, pe hârtie“, afirmă Segărceanu. Premiile nu l-au ocolit, dimpotrivă. Din 1974 şi până în ’86 a adunat distincţii la expoziţiile rebuplicane, cele organizate atunci la Sala Dalles, în Bucureşti. De patru ori a luat premiul II, iar la acea vremea nu era puţin lucur, pentru că din mii de lucrări erau selectate cam 400, din care mai departe erau ales cele mai bune.