Craiova: Salih Jaber, fotbalistul irakian cu paşaport de oltean

A venit în România în urmă cu aproape cinci ani şi nu mai are de gând să plece, deşi susţine că viaţa de aici e mult mai grea. S-a îndrăgostit de Oltenia şi vrea să se stabilească în Bănie.

Salih Jaber este primul fotbalist irakian care a evoluat în campionatul românesc. A debutat la Gloria Buzău în returul sezonului 2004-2005, în liga secundă, marcând nouă goluri în zece meciuri, după care a ajuns la Universitatea Craiova, când echipa a retrogradat.

„Iniţial, fusesem la Rapid, unde am dat o probă de joc, iar lui Răzvan Lucescu, antrenorul de atunci, i-a plăcut de mine. Urma să semnez, mă gândeam că voi juca în Cupa UEFA, dar impresarul meu, Aksam Kadour, m-a convins să vin la Craiova. Nu ştiam prea multe de Universitatea, auzisem doar de Craiova Maxima, dar impresarul mi-a spus că este o echipă mai mare decât Rapidul şi aşa am ajuns în Bănie“, povesteşte Jaber.

A fost adoptat repede de olteni

Debutul irakianului la Ştiinţa a fost un succes. A marcat ultimul gol în victoria cu 3-0 de la Astra, iar apoi a calificat echipa în şaisprezecimile Cupei României, printr-o „dublă“ spectaculoasă cu Dacia Mioveni (2-1). „Am marcat şi cu Juventus Bucureşti şi deja mă simţeam iubit la Craiova. Mă acomodasem şi mă înţelegeam bine cu colegii şi suporterii“, îşi aminteşte irakianul, căruia i-au trebuit şase luni să înveţe limba română.

A urmat însă o neînţelegere între impresarul său şi patronul echipei, iar „eu am picat la mijloc“, susţine Salih, care a ajuns la echipa a doua. Antrenorul Ovidiu Stângă l-a rechemat la echipă, a prins meciul cu Dinamo II, în care a marcat unicul gol, „cel mai important pentru mine, pentru că au adus Craiovei cele mai importante puncte, după părerea mea, care au menţinut echipa pe primul loc în clasament“, afirmă Jaber, care s-a despărţit în retur de Universitatea, tot în urma unui conflict de interese între patronul Mititelu şi impresarul Aksam.

S-a îndrăgostit la prima vedere

Salih Jaber şi-a cunoscut viitoarea soţie după trei luni de când a venit în Craiova. „Am făcut cunoştinţă într-un bar, la o cafea, şi a fost dragoste la prima vedere. După o lună ne-am căsătorit“, spune irakianul. Acesta se consideră deja oltean: „Toată lumea mă iubeşte aici, la Craiova. Pot spune că am două cetăţenii, de irakian şi oltean“.

Fotbalistul spune că este obişnuit cu bombele. „Pe când eram în Irak, a explodat o dată o maşină în apropierea mea, dar nu m-am speriat. Sunt obişnuit cu astfel de evenimente“, susţine Jaber. Acesta vrea să obţină la anul cetăţenia română, pentru că vrea să se stabilească în Craiova. „Oltenii sunt ca noi, irakienii, iuţi la mânie. Peste tot am auzit expresia «oltean periculos», dar mie îmi place aici“, susţine Salih, care mai are în Irak cinci fraţi şi şase surori, alţi doi fraţi decedând.

Irakianul respectă ramadamul şi nu consumă alcool şi carne de porc. „Îmi plac însă la nebunie sarmalele cu smântână, dar nu suport mămăliga“, adaugă Salih Jaber, care vrea să facă două nunţi, una în stil ortodox şi una ca la musulmani.

Întrebări şi răspunsuri

Unde te-ai simţit cel mai bine?
S.J.: La Craiova, pentru că aici am fost iubit de suporterii Universităţii şi de toată lumea. În plus, aici sunt şi mulţi arabi cu care sunt prieten şi de aceea mă simt ca acasă.

Ce ai de gând să faci pe viitor?
S.J.: Plec în Siria, unde am oferte de la fostele mele echipe, Al Jazzera şi FC Omaya, dar mă voi întoarce în România, pentru că vreau să mă stabilesc aici. Vreau să mai joc câţiva ani, iar apoi poate o să devin antrenor, pentru că mi-ar plăcea să pregătesc o echipă.

Ce-i place
Să-şi respecte cuvântul, „iar aici, în România, găseşti cu greu oameni care să fie aşa“, susţine Salih Jaber. Acesta mai spune că îşi iubeşte soţia şi mama şi că în România a văzut cele mai frumoase femei. „Dacă s-ar face un campionat de frumuseţe în lume, România nu ar avea adversar“, crede irakianul.  

Ce nu-i place
Faptul că Irakul nu mai este cum era, „când toţi ne aveam ca fraţii şi ne ajutam“. Salih mai spune că regretă perioada Saddam Hussein, pentru că, în cei 36 de ani, acesta făcuse Irakul mai frumos decât toată Europa. „Eram pe primul loc la rezerva de petrol şi mulţi străini veneau să lucreze la noi“, adaugă Jaber.