Reportaj despre viaţa neştiută a bătrânilor, într-un azil din România
0Paza nesigură, maidanezi instalaţi prin curte, cearşafuri aruncate pe holuri, angajate nervoase şi bătrâni care se plâng că fac foamea: acesta este tabloul unui azil din România, în 2010.
La intrarea în azilul de lângă Spitalul Judeţean de Urgenţă, câţiva bătrâni se plimbă dezorientaţi printre maidanezii care s-au instalat în curte. “Mai bine mori, decât să ajungi aici”, se aude o femeie trecută de 50 de ani, care se agaţă nostalgică de porţile înalte de fier şi se uită lung înspre trecătorii de pe stradă. Vigilenţa portarilor e înşelată de orice străin care încearcă să pătrundă în instituţie, şi are un buletin. “La cine mergi? Bine, intră” ne spune agentul de pază, după care ne însoţeşte până la uşa azilului. “De aici vă descurcaţi”, adaugă acesta, şi se întoarce spre cabina de la poartă.
Citeşte şi:
Mizerie pe holul căminului
Pe holul de la parter este întinsă o grămadă de cearşafuri cenuşii. Femeile de serviciu sunt nervoase din cauza muncii. “Cât avem de spălat, vai de capul nostru!”, spune supărată o angajată, în timp ce ridică lenjeriile de pe podeaua înnegrită de la mizerie. Pe fiecare etaj stau împrăştiate, exact în faţa uşilor unde bătrânii sunt cazaţi, pungi cu resturi de mâncare şi sticle goale. Câţiva pensionari se odihnesc pe fotoliile şubrede de pe hol şi vorbesc despre mâncare.
Citeşte, în exclusivitate, un reportaj despre condiţiile pe care le suportă bătrânii internaţi, dar şi punctul de vedere al conducerii azilului mâine, în .