Craiova: Portret / Valentin David formează portari pentru prima ligă

Se ocupă de pregătirea tuturor goalkeeperilor de la Centrul de Copii şi Juniori al Universităţii Craiova, pe care vrea să-i aducă în prim-planul fotbalului românesc.

A apărat poarta Universităţii Craiova, a câştigat titlul de campion cu Steaua în 1995, dar consideră cariera sa de antrenor mai presus decât cea de jucător.

„Am mai multe meciuri ca antrenor în prima ligă decât ca jucător“, recunoaşte Valentin David, în prezent la Centrul de Copii şi Juniori al Ştiinţei ca antrenor cu portarii, dar şi al micuţilor fotbalişti de la grupa 2001.

„Cred că am acumulat destulă experienţă încât să-i pot pregăti pe copii, dar să le şi arăt portarilor cum să devină o valoare“, adaugă David, care s-a ocupat de pregătirea portarilor la Universitatea (2002), Pandurii (4 ani) şi Internaţional Curtea de Argeş (2 ani), cu ultimele două formaţii trecându-şi în palmares promovarea în Liga I. A trecut şi peste o problemă gravă de sănătate (glomerulonefrită), doar de dragul fotbalului.

A început fotbalul ca atacant

Vali David a jucat fotbal de la 7 ani, la CSS Slatina. A început ca atacant, în poartă trecând la vârsta de 11 ani.

„La un turneu au răcit ambii portarii şi am intrat eu în poartă. Erau parcă antrenamentele mai uşoare. Mi-a plăcut şi acolo am rămas. Începusem să mă înalţ, aveam şi referinţe tot mai bune pe acest post şi aşa am ajuns, în 5 ani, la FC Scorniceşti, unde am jucat până la Revoluţie“, îşi aminteşte David, care în 1989 era militar în termen la paraşutişti, în Caracal.

„M-au chemat sub arme, am fost dus la Timişoara, unde eram un fel de gardă de corp a comandantului unei unităţi de acolo. Am fost şi pe la Bucureşti în acele zile ale Revoluţiei, pentru ca stagiul să mi-l închei ca «paznic» al cabanei de vânătoare a lui Ceauşescu, de la Reşca“, povesteşte fostul portar.

Are cinci goluri marcate ca portar

După 1989 a jucat la FC Caracal, a ajuns la Universitatea Craiova cu şase etape înainte de finalul sezonului 1990-1991 (cel cu eventul), dar nu a jucat deloc. A trecut la concitadina Electroputere, ca rezervă a lui Silviu Lung, iar apoi ca titular până în 1994, când a fost racolat de Steaua.

În Ghencea a prins 14 meciuri (toate încheiate cu victorii), profitând de accidentările lui Gherasim şi Stângaciu, şi a ridicat deasupra capului trofeul de campion al României.

David a jucat şi la Braşov, a prins un turneu în Brazilia cu naţionala B, apoi s-a întors la Universitatea (1998), unde a avut parte de „mulţi antrenori cu caractere diferite“, preferând să meargă la Flacăra Râmnicu Vâlcea, cu care a promovat în «B».

După o experienţă nefericită la Extensiv, David, care are la activ şi cinci goluri marcate, şi-a încheiat cariera la Bnei Sachin (Israel), de unde a plecat din cauza războiului.

Meseria de antrenor i s-a potrivit ca o mănuşă lui Vali, care garantează „cu viaţa“ pentru trei portari că vor ajunge în Liga I: „Nedelcovici, de la 1993, Adiţă, de la grupa lui Beldeanu, şi Bobonete, de la grupa lui Călin“.

Întrebări şi răspunsuri

De la cine ai furat meseria de portar?

În primul rând de la Prunea şi Boldici, pe care i-am găsit la Universitatea în 1991, când am fost adus la echipă. Eram rezervă, dar de atunci pot spune că am intrat în circuit. Apoi de la Silviu Lung, pe care l-am avut coleg la Electroputere, spre apusul carierei sale impresionante.

Regreţi ceva în cariera ta?

Da, faptul că am plecat de la Flacăra Râmnicu Vâlcea pentru a veni la Extensiv, la solicitarea lui Sorin Cârţu. A fost cea mai mare greşeală din viaţa mea, a doua şi ultima dată când m-am luat după Cârţu. De atunci, mi-am propus să nu mai joc acolo unde este Sorin Cârţu antrenor.

Ce-i place
„Pasiunea mea este fotbalul. În afară de antrenamentele zilnice, îmi rezerv timpul studiului şi colaborării cu alţi antrenori din ţară“, susţine David, care, de două ori pe an, merge într-un stagiu de pregătire şi schimb de experienţă în Italia. În weekend, Vali merge la pescuit sau iese cu familia şi prietenii la iarbă verde.

Ce nu-i place
„Faptul că meseria de antrenor nu este plătită la adevărata valoare şi că în România nu sunt condiţii pentru a crea jucători de talie naţională şi internaţională“, spune David, făcând referire la terenurile de pregătire şi materialele de lucru.