Craiova: Căutându-l pe Marin Sorescu, în „casa din pădure“

Sunt 75 de ani de la naşterea scriitorului, pentru mulţi motiv de reamintire şi întoarcere spre universul poetului oltean.

Este obligatoriu ca oricine îşi propune să meargă pe urmele paşilor lui Marin Sorescu prin casa pe care a înălţat-o în satul natal să-l aibă alături pe unul dintre fraţii săi care ştiu a povesti cald, cu lacrimi în ochi, dar şi cu mult umor, despre cel ce le-a marcat profund existenţa. L-am avut ghid prin Bulzeşti şi în Casa Memorială Marin Sorescu din localitate pe Ion Sorescu, fratele mai mic.

Fie iarnă, fie vară, există trainice motive pentru a porni la drum spre acest petic nordic al judeţului. Pentru că este luna în care s-a născut Marin Sorescu, moment de la care s-au scurs 75 de ani, istorioarele despre viaţa sa la ţară şi opera deopotrivă, inspirată de aceasta, sunt spuse printre troiene.

Şoseaua duce chiar până la casă şi, deşi cârpită şi cu denivelări, poate fi străbătută fără probleme. „Curge apa Frăsilei pe aici. E un loc frumos, ce merită văzut, la aproximativ 40 de minute de mers cu maşina de la Craiova, oraş pe care Marin l-a văzut prima dată din car. Se ducea acolo, cu mama, Nicoliţa, să îşi facă poze pentru înscrierea la şcoală. Auzise mama ca se pot face pozele pe un sac de mălai la schimb“, povesteşte zâmbind profesorul Ion Sorescu. La câţiva metri de la intrarea în sat, pe dreapta, unde se vede o turlă de biserică, face semn că se află sursa inspiraţiei cărţilor „La lilieci“, numite asemenea cimitirului de acolo. Cât vezi cu ochii sunt văi de-o parte, dealuri de cealaltă, păduri să te pierzi în ele şi case ce te duc repede cu gândul la copilăria trăită la ţară.

„Casa din pădure“

Una cu piatra, pierdută printre zeci de salcâmi, casa lui Marin Sorescu se lasă cititită printre copaci. Cheia stă la profesorul Ion Sorescu, el fiind cel care deschide de fiecare dată uşa celor curioşi să-l descopere pe scriitor şi altfel decât prin intermediul cărţilor sale.  Biblioteca acoperă zidurile parterului.

De acolo porneşte spre etaj o scară, străjuită la margine de pălăria şi pulovărul poetului, pe care nimeni nu s-a încumetat să le înlăture. La etaj e ca şi cum ai fi într-o micuţă galerie de artă.De altfel, în casa de la Bulzeşti, „în care a băgat toate premiile naţionale şi internaţionale“, după spusele fratelui Ion, lui Marin Sorescu i-a plăcut să picteze, iar mansarda încă îi adăposteşte borcanul cu pensule.

În sufragerie sunt manuscrisele şi maşina de scris pe care a purtat-o în toate colţurile lumii. Ochiul vizitatorului se va plimba uşor pe uşa din stejar sculptată ce duce în balconul din care pare să le zâmbeacă salcâmilor chipul scriitorului.