Craiova: PORTRET / Larisa Dinu, creatoarea alfabetului anotimpurilor

Inspirată de o idee a învăţătoarei din şcoala primară şi dornică să schimbe maniera de învăţare a literelor, le-a însufleţit prin desene care să stimuleze imaginaţia copiilor.

Îşi formulează cu măiestrie frazele şi pune atât de bine în armonie cuvintele încât o asculţi aproape fără să respiri, curios să descoperi cum reuşeşte un copil să facă mărturii responsabile despre probabil cele mai importante dimensiuni ale existenţei umane. Sub haina fragilităţii, Larisa ascunde o forţă extraordinară de convingere atunci când se vede nevoită să vorbească despre educaţie, când oferă variante la modelul clasic de învăţare, aşa cum a încercat prin proiectul ei pornit în echipă cu învăţătoarea Elena Cărăvan, de la Şcoala Nr. 21, unde a urmat cursurile primare, un alfabet conceput sub forma a patru cărticele, după cele patru anotimpuri. 

„Îi învăţăm pe copii să lucreze cu lucrurile care le sunt deja familiare, cum sunt culorile, jocul. De fapt este felul în care ne-a învăţat pe noi învăţătoarea alfabetul şi care, sper eu, va revoluţiona felul în care este el predat. Fiecare desen l-am făcut tradiţional, în creion, apoi imaginile au fost scanate şi prelucrate digital“, povesteşte Larisa. Acum marea ei dorinţă este aceea de a vedea publicate cărticelele care îi vor ajuta pe copiii de la grădiniţă, dar şi pe şcolarii din I-IV să îşi cultive imaginaţia şi să demonstreze că sunt creativi. În paralel, Larisa scrie despre „lucrurile mărunte din viaţa de zi cu zi, cum ar fi prima ninsoare, un ghiocel abia răsărit, vântul care bate azi mai cald decât ieri, uitate de cei mai mulţi dintre noi“, pe care speră să le  transforme în capitolele cărţii „Unei eternităţi“.

Prima pe ţară la „Şcoala cu ceas“

Pentru profesorul de română  Matei Constantin, de la Şcoala Nr. 22, Larisa este un copil care „are geniu“. Iar când spune acest lucru aduce la un loc sensibilitatea ei extraordinară, talentul literar şi artistic, maniera în care interpretează întâmplările, viziunea asupra vieţii. La şcoală este elevă de nota 10, iar când merge la concursuri intră în rândurile celor mai buni. Ultimul, de nivel naţional, „Şcoala cu ceas“, care a avut loc la Râmnicu Vâlcea, i-a adus cea mai de preţ medalie şi locul I. L-a aşezat cu modestie lângă celelalte, unul fiind obţinut la Concursul „Poveşti de la bunica“, unde a prezentat o lucrare despre „regatul copiilor care se întinde de la dulapul din bucătărie până la aragaz“.
În momentul de faţă se pregăteşte pentru olimpiada de română şi petrece ore bune la studiu, în bibliotecă, loc în care spune că s-ar refugia zile întregi. Mai departe vrea să se şcolească la Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti, apoi în Anglia, în  jurnalism sau design vestimentar. Între timp nu uită de bucurii precum patinajul, plimbarea cu rolele împreună cu prietenii, care „aşa cum spunea Nichita Stănescu, «nu sunt mulţi, dar sunt nenumăraţi»“.

Născută
1 octombrie 1995, Craiova.

Studii
Elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Nr. 22 Mircea Eliade, Craiova.

Hobby-uri
Pictura, desenul, scrisul şi lectura.

Ce-i place
Apreciază onestitatea, persoanele optimiste, cele care reuşesc să îi molipsească şi pe cei din jurul lor cu dorinţa de a trăi şi de a merge mai departe. Îi respectă pe cei care citesc şi îi sunt foarte dragi oamenii care „îşi împărtăşesc sufletul“.

Ce nu-i place
Oamenii care nu au curajul să susţină ferm lucrurile în care cred şi nu reuşesc să fie în primul rând sinceri cu ei înşişi. Îi compătimeşte pe cei lipsiţi de principii după care să se ghideze în viaţă. Nu e de acord cu minciuna şi cu rasismul.

Tinţeşti o viaţă de scriitor?
Probabil că va fi la început doar un hobby, însă când o să am încărcătura emoţională necesară pentru a dărui şi celor din jur trăiri din universul meu, atunci probabil că mă voi concentra serios pe publicare.

Şcoala sau familia ţi-au alimentat dorinţa de cât mai mare deschidere spre cunoaştere?
Părinţii îmi sunt cei mai buni prieteni. Au fost întodeauna deschişi în dialogurile cu mine. Cu tata mă consult atunci când simt nevoia să citesc o nouă carte. Aş putea spune că familia împreună cu şcoala au făcut posibilă această deschidere spre a afla cât mai multe lucruri.