Stiri din Craiova

Vorbeşte şi astăzi cu admiraţie şi respect despre elevii şi profesorii de excelenţă ai Colegiului Carol I, pe care n-a uitat să îi menţioneze în cărţile sale.

I-a plăcut să îşi privească elevii în ochi, să ţină cont de aşteptările lor, să le înţeleagă după propriile puteri frământările. Nu-i poţi rosti numele lui Nicolae Andrei separat de titlul de profesor, pentru că este ipostaza în care s-a regăsit vreme de câteva decenii. Nici în anii în care a condus renumitul Colegiu Naţional Carol I nu a putut sta departe de ora de curs. I-a fost sursă de inspiraţie chiar şi în deciziile pe care trebuia să şi le asume ca director al acestei importante şcoli.
Îşi aminteşte că făcea ce făcea şi tot îşi găsea răgaz să ajungă în mijlocul şcolarilor din clasele primare de la care împrumuta energie şi bucurie. A îndrăgit copii, iar perioada pe care n-ar putea-o da nicicând uitării este cea petrecută la catedră în comuna natală Podari.  Făcuse Şcoala Normală de Învăţători la Craiova, iar în 1945 se străduia să fie „Domnul Trandafir“ al locului. „A fost o perioadă de patru ani frumoşi, în care am învăţat şi eu de la elevii mei multe lucruri ce mi-au fost de folos şi mai târziu în relaţia cu ei“, povesteşte profesorul.

Colegiul Carol, o istorie scrisă

Munţi de documente, înscrisuri, mărturii, mii de file răsfoite pentru a pune cap la cap o povestea încărcată de simboluri şi mari oameni, speciali profesori. Anii petrecuţi în Colegiul Carol, şi n-au fost deloc puţini, ci 26, l-au făcut să pună pe hârtie o cronologie a evenimentelor, faptelor, astfel văzând lumina tiparului volumul „Ani de lumină. Istoria Liceului Nicolae Bălcescu din Craiova“, apărută la Editura Scrisul Românesc în 1976. „Mi s-a părut a fi o obligaţie morală şi o necesitate în peisajul învăţământuluidin această parte de ţară“, mărturiseşte scriitorul. A făcut acelaşi lucru şi în cazul şcolii vecine, astăzi Colegiul Naţional Elena Cuza, cândva Liceul de Istorie şi Filologie. Li se alătură o altă apariţie editorială care completează harta mărturiilor în România. Este vorba despre „Istoria învăţământului oltean“, lucrată împreună cu Gheorghe Pârnuţă. Între coperţi a adăpostit multe cărţi, aproape de 30, şi continuă să scrie, acum însă sub vălul durerii pricinuite de plecarea spre cer a jumătăţii sale de-o viaţă, Miorica.

Cetăţean de Onoare

Implicarea în educaţia şi viaţa culturală din Cetatea Banilor i-au adus de-a lungul vremii distincţii importante. Nicolae Andrei deţine titlul de profesor emerit, conferit în 1969, iar trei decenii mai târziu îl primeşte şi pe cel de Cetăţean de Onoare al Craiovei. În biografia personală şi-a făcut loc şi Ordinul „Meritul Cultural“. Le-a aşezat într-o încăpătoare mapă şi le-a mulţumit celor care au decis că le merită, însă nu le-a lăsat să-i schimbe vreodată firescul şi modestia, moşteniri preţioase lăsate de părinţii săi.