Craiova: Mâinile artizanilor tăcuţi dau viaţă icoanelor pe vatră

Tineri din Centrul Şcolar Beethoven din Craiova se pregătesc să reprezinte Doljul la Olimpiada Naţională „Meşteşuguri artistice tradiţionale româneşti”, ce va avea loc în august, la Sibiu.

Alin Zan, Gabriel Cocârlău şi Florin Iordan trăiesc o vacanţă activă.  Vreme de două luni, ei se vor apleca tăcuţi asupra lemnului pentru a-i da o formă artistică menită să cucerească juriul uneia dintre cele mai speciale olimpiade româneşti. Exerciţiul din toată această perioadă este foarte solicitant, dar şi motivant, pentru fiecare dintre tineri, căci sunt la prima participare la un concurs de o asemenea anvergură.

Talentaţi şi ambiţioşi

În plus, pe umerii lor apasă o mare răspundere, pentru că şi-au propus să se ridice la nivelul colegilor lor care anul trecut s-au clasat pe primele locuri în faza finală. Bogdan Bălcescu a obţinut atunci premiul I la secţiunea „Icoane de vatră”, la fel Viorel Scoican, dar la secţiunea „Mobilier sculptat”, iar Marius Vărzaru a primit premiul al II-lea la „Sculptură în lemn”.

„Sperăm ca în această vară să ne întoarcem cu tolba plină de premii pentru judeţul Dolj“, spune profesorul Ionuţ Smarandache, cel care le-a pus dalta în mână tinerilor şi care coordonează cercul de sculptură al Centrului Şcolar Beethoven din Craiova.

Doi dintre cei care vor merge la Sibiu în august au trăit anul acesta experienţa recunoaşterii talentului lor la Festivalul Naţional de Folclor şi Meşteşuguri Tradiţionale „Pe fir de baladă”.  Florin Iordan a fost recompensat cu un loc I la secţiunea „Icoane de vatră”, iar Alin Zan a urcat pe treapta a doua a podiumului. Lângă el s-a aflat şi Bogdan.

Competitori în lumea auzitorilor

Cu ochi critic şi mereu atent la fiecare cioplitură, profesorul Smarandache mărturiseşte că se umple de linişte şi bucurie atunci când este în prejma tinerilor sculptori. Le admiră răbdarea, măiestria, perseverenţa, ambiţia şi, mai ales, dorinţa de a realiza ceva care să conteze cât mai departe în viitor.
Icoana pe vatră le este dragă tuturor prin simplitatea ei, poate şi pentru că puţini mai ştiu să o facă în zilele noastre. Fiindu-le şi consilier, Ionuţ Smarandache a decis ca elevii săi să concureze nu doar cu tinerii care, ca şi ei, sunt fără grai şi auz, dar şi cu aceia care nu au aceste deficienţe.

„Urmăresc să realizez, pe lângă promovarea artei, şi integrarea elevilor mei în comunitate, astfel încât să interacţioneze cu tineri de vârsta lor, dar care aud şi vorbesc. Prin acest mod de relaţionare încercăm să eliminăm barierele de comunicare, fiindcă la terminarea şcolii vor părăsi comunitatea lor, a persoanelor surde, şi va trebui să se adapteze şi altor medii comunitare“, precizează Smarandache.
Fiecare olimpiadă sau festival le oferă prilejul să lege noi prietenii, deoarece au un limbaj comun: arta tradiţională românească.