Iulia Colan joacă pe scena pe care a copilărit

A privit de mică spectacolele de la Teatrul Marin Sorescu, iar acum interpretează alături de tatăl ei, actorul Ion Colan.

Spune despre ea că are o personalitate dificilă, dar vorbeşte cu căldură despre copilărie, bunici şi câinele ei dalmaţian surd.

Mai citeşte şi:

Alba Iulia: Prefaţă pentru Festivalul de Teatru

Visează să joace în piesele lui Purcărete, dar îşi doreşte să intre în pielea unui personaj, indiferent de scenă. Asta pentru că a copilărit în culisele teatrului, alături de tatăl ei.

Gata să fie modelată

Independenţa faţă de acesta a început odată cu dorinţa de a studia teatru. „Vreau să interpretez personajul aşa cum îl văd eu. Am intrat în facultate fără nicio urmă de pregătire, curat, să te poată modela“, spune Iulia.

Când a ajuns pe scena copilăriei ei sentimentul a fost deopotrivă covârşitor şi familiar.„Când eram mică îi urmăream pe actori şi îmi spuneam: Şi eu o să fiu odată aşa. Când am urcat pe scenă a fost copleşitor, dar în acelaşi timp m-am simţit ca acasă“, mărturiseşte actriţa.

Premiată la Gala Star

„Flori pentru Algernon“, piesa care i-a adus premiul cel mare la Gala Star Bacău 2009 are o poveste aparte. „Într-o seară de decembrie în cămin, am citit o carte primită de la un prieten. Am ştiut că trebuie să fac ceva cu textul ăla“, povesteşte Iulia.

A pus acest one woman show pe picioare aproape singură, iar participarea la competiţia din Bacău a fost plină de peripeţii. După ce maşina i-a rămas în câmp, a ajuns la destinaţie în dimineaţa concursului, a repetat toată ziua, a interpretat rolul şi a plecat spre Craiova pentru că a doua zi avea repetiţie generală şi premiera piesei „Nunta lui Puiu“.

Premiul de la Gala Star a însemnat pentru ea aprecierea unor profesionişti. „A fost recunoaşterea unor oameni care contau pentru mine, printre care Emil Boroghină, Ludmila Patlanjoglu, Tamara Buciuceanu“, încheie Iulia.

Născută. 20 decembrie 1984, Craiova.
Studii. Absolventă în 2008 a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale  Bucureşti.
Idealuri. Îşi doreşte să joace într-o piesă în regia lui Silviu Purcărete.

Întrebări şi răspunsuri:
Cum e să porţi numele Colan?
E o mândrie. Sunt mândră în primul rând pentru că taică-meu se trage din Băileşti, iar Băileştiul este în mare parte neamul Colăneştilor. Dacă te uiţi la plăcile mortuare pe case, peste tot vezi Colan. Făcând parte dintr-un clan atât de mare, nu am cum să nu fiu mândră.

Dar pe lângă asta?
Nu m-am gândit niciodată că sunt fiica lui Ion Colan. Eu am crescut în teatru. Şi atunci nimeni nu s-a purtat cu mine ca fiind fata lui. Eram o individualitate, eram Iulia Colan, pur şi simplu. Nu am resimţit niciodată numele în sensul ăsta.