Craiova: Ion Ştefan modelează lemnul cu sufletul
0
Lucrările sale bucură ochii iubitorilor de artă din întreaga lume, iar maestrul spune că are în lucru şi alte proiecte pe care deocamdată le „frământă“.
Priveşte cu nostalgie către piesele expuse pe holurile casei sale. „Nu prea mai am lucrări, le-am dat. Sunt prin Canada, prin Franţa acum“, spune Ion Ştefan, precizând că nu s-a mai apucat de alte sculpturi. Are alte priorităţi acum, cea mai mare dintre ele, pe care vrea musai să o desăvârşească, este şi mai preţuită dintre opere: căsuţa pe care a construit-o cu mâinile sale. Nu a lăsat însă niciodată deoparte desenul pentru că ideile despre noi proiecte nu îi dau pace.
Pasiunea pentru sculptură a început încă din primii ani ai vieţii, craioveanul cultivând-o mai târziu, la Şcoala Populară de Artă, unde a întâlnit oameni pasionaţi de artă dar şi de meseria de dascăl. „Pentru că în şcoală nu exista secţie de sculptură, am mers la pictură, la profesorul Ion Mihalache. Apoi m-am agăţat de cele trei dimensiuni, cele ale sculpturii“, ne-a spus Ion Ştefan. Artistul s-a angajat mai apoi la fabrica de automobile din Bănie, unde nu a uitat însă niciodată de pasiunea sa. În uzină, Ion Ştefan era omul care făcea plachetele jubiliare, realiza suveniruri automobilistice pentru oaspeţi şi machete. În paralel, sculptorul a fost membru al cenaclului de amatori „Constantin Brâncuşi“.
Arta, transformată în industrie
Despre modul în care românii înţeleg în zilele noastre să aprecieze arta, Ion Ştefan susţine că oamenii au preocupări mult mai pragmatice, legate de traiul zilnic. Cei care merg la muzee, la expoziţii, cei care achiziţionează lucrări de artă sunt cei care nu au probleme financiare. Sculptorul susţine că, în goana după bani, mulţi au ajuns să comercializeze arta. „Au transformat arta în industrie. Chiar mi s-a întâmplat să îmi propună un prieten care are un magazin în care vinde obiecte diverse, să îmi vândă sculpturile acolo. Păi cum să îmi vând sculpturile lângă maşinile lui de tocat?!“, a spus Ion Ştefan.
Aproape de vârsta pensionării, sculptorul a tras linie. „După 45 de ani, începi să faci bilanţul şi intri în panică. Te grăbeşti, nu ştii ce să faci mai întâi şi neglijezi anumite lucruri“, ne-a spus artistul. Astfel că sculptura a ajuns pe planul al doilea, iar Ion Ştefan a hotărât să desăvârşească o altă operă, mult mai importantă: o locuinţă pe placul său. Şi acum cochetează însă cu ideea de grafică şi cu sculptura, cărora e hotărât să le acorde mai multă atenţie imediat ce îşi va vedea visul cu ochii: căsuţa mult dorită va fi gata. „Am foarte multe planuri, schiţe, proiecte, dar deocamdată le mai frământ“, ne-a spus Ion Ştefan.
Profil
Data naşterii: 16 noiembrie 1941, Golenţi, Calafat.
Studii: Şcoala Populară de Artă Craiova.
Familie: Divorţat, are doi copii.
Ce-i place?
Adoră libertatea, sub toate formele ei, acesta fiind şi motivul pentru care se bucură mereu de vizitele pe alte meleaguri, unde are ocazia să observe alte culturi. „Mi-au plăcut foarte multe Quebecul şi Parisul“, ne-a spus artistul.
Ce nu-i place?
„Aştept ca lumea cu care interacţionez să fie la fel de sinceră precum sunt eu cu toţi cunoscuţii mei. Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă aşa. Urăsc mincinoşii şi planurile subţiri ale oamenilor“, ne-a mărturisit craioveanul.
Aveţi în plan realizarea unor lucrări?
Chiar dacă am avut alte priorităţi, niciodată nu am încetat să mă gândesc la noi proiecte. Le am pe toate pe hârtie, dar încă le mai „frământ“.
Mai sunt românii interesaţi de artă?
În afara graniţelor există adevăraţi iubitori ai artei, oameni care merg frecvent la muzee. Cui îi mai arde însă de artă la noi, când stai la coadă cu plasa în mână?
Se încarcă comentariile...
