Ion Rotaru este dascălul cu elevi medaliaţi cu aur şi argint

Este mândru de reuşitele copiilor pe care îi învaţă matematică, prin metode cât mai apropiate de sufletul lor. Aceştia îi sunt însă şi sursă de inspiraţie.

Mai toate discuţiile cu profesorul Ion Rotaru îi are ca personaje principale pe elevii săi. Este nu doar mândru de ei, ci şi fericit că a avut de-a lungul vieţii profesionale şansa să îi iasă în cale copii deosebiţi. Pe ei îi consideră marele său noroc, pe seama muncii lor pune reuşitele sale din cariera de dascăl, începută cu multe decenii în urmă. În plus, ei continuă să îi fie permanentă sursă de inspiraţie.

Un deceniu, cercetător

Când vorbeşte de elevi, face referire nu doar la aceia care au avut rezultate de excepţie la nivel mondial, ci la toţi, începând cu cei de la Liceul Teoretic din Bechet, unde a fost repartizat imediat după absolvirea facultăţii, continuând cu Grupul Şcolar Energetic şi Colegiile Naţional Ştefan Velovan şi Carol I. De la fiecare susţine că a avut la rândul său ceva de învăţat, iar acesta spune că este visul oricărui dascăl care se respectă. „Cine e cinstit cu el însuşi se bucură să îşi vadă elevul depăşindu-l“, mărturiseşte profesorul Ion Rotaru. De şcoală s-a despărţit, fără să-i fi trecut vreodată dorul de ea, timp de zece ani, când a ales cercetarea. 

Succese la balcaniade

A dus până la capăt trei generaţii, iar din fiecare a păstrat 10-12 copii, care au mers la concursuri, fiecare luând cel puţin un premiu I. Anii 2005 şi 2006 l-au adus pe profesorul Rotaru pe culmile fericirii, graţie reuşitelor lui Victor Pădureanu la Balcaniada de Matematică pentru Juniori, concretizate în medalii de aur şi argint. Are convingerea că menirea sa constă în aceea de a depista în elevi scânteia nativă, de a o cultiva şi a o scoate la suprafaţă. Ultimele succese, înregistrate anul acesta, sunt obţinute la olimpiadele naţionale de matematică, la clasa a VIII-a, unde Denis Dobrescu a luat menţiune, dar şi medalie de argint din partea Societăţii de Ştiinţe Matematice din România (SSMR). Raluca Trofin a fost medaliată cu bronz, tot de SSMR.

Promovează tradiţiile şcolii

În toamnă va prelua clasa a V-a şi ştie deja că sunt printre micuţi şi destui familiarizaţi cu competiţiile şi reuşitele. „Matematica este o disciplină pe care ajungi să o placi atunci când prezinţi clar problemele, când te foloseşti şi de cele distractive, cu soluţii unice, neaşteptate. Dacă patru-cinci o iubesc, pentru mine este nemaipomenit“, spune Ion Rotaru, dascăl care promovează continuu respectarea tradiţiilor acestei mari şcoli şi căruia îi face o deosebită plăcere să vorbească despre profesorii importanţi, printre care o aminteşte pe Liliana Niculescu. „Am admirat-o şi am încercat să o copiez. Aveam la meditaţie copii de-ai săi. Prin caietele lor de notiţe m-a meditat şi pe mine“, se confesează profesorul.

Născut
7 septembrie 1947, sat Nedeia, comuna Gighera-Dolj.
Studii
Facultatea de Matematică, Universitatea din Timişoara.
Familie
Căsătorit, are doi copii.

Ce-i place
Consideră corectitudinea şi sinceritatea calităţi primordiale, care fac diferenţa între oameni şi pe care le caută în general la cei din jurul său. Respectă cadrele didactice care reuşesc să îi determine pe elevi să creadă în performanţă, care identifică potenţialul acestora şi le dau aripi.
Ce nu-i place
Urăşte minciuna, chiulul şi nepăsarea. De altfel, îi este foarte greu să-i înţeleagă pe cei care nu au nicio aşteptare de la ei înşişi, de la cei din imediata apropiere, care se lamentează mai tot timpul, nu îndrăznesc să ia atitudine, să aibă idei, să se implice în diverse proiecte.

Vă simţiţi respectat ca dascăl care poate sta în linia întâi cu rezultate foarte bune?
Ca profesor mă bucur de respect în rândul colegilor de matematică. Ei sunt cei care văd meritele şi ştiu să le aprecieze şi să mă felicite pentru ele. În societate, în schimb, nu. Puţini sunt aceia care mai pun preţ pe această profesie.
De-ar fi să o luaţi de la capăt, aţi merge pe acelaşi drum?
Fără discuţie. Iubesc copiii, iubesc matematica şi îmi place să îi văd în frunte. Nici când am lucrat în cercetare nu am stat departe de învăţământ. Aveam cel puţin zece copii la meditaţie pe an.