Craiova: Ioan Fleşaru, masterand cu cupon de pensie

Ani buni a fost radiotelegrafist în armată, la Unitatea de Aviaţie Craiova, iar de când a ieşit din câmpul muncii îi uimeşte pe cei din jur cu cheful său de a se şcoli în diverse domenii.

Când vine vorba să vorbească despre sine apelează la versurile lui Constantin Brânzan, pe care acesta i le-a dedicat cu ceva timp în urmă: „El e As în toate cele, schimbă până şi schimbarea, idei are câte-n stele, lipseşte doar...finalizarea“. De cum s-a pensionat a simţit că rostul lui e altul şi nu acela de a a-şi număra zilele rămase până la marele sfârşit.

A început prin a se înscrie la Şcoala de Jurnalistică, dornic să cunoască universul mass-media. Atunci s-a născut şi ideea de a se redefini. Nu mai voia să fie doar un fost radiotelegrafist. „Mi s-a schimbat viaţa atunci“, spune Ioan Fleşaru, iar ce a urmat confirmă cele zise de el. Adept al zicalei „tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“, a hotărât să renunţe la vicii. A spus adio tutunului, cafelei şi alcoolului, iar carnea a înlocuit-o cu linte şi soia, iar acum se simte mai bine ca niciodată.

Poftă de învăţare

În urmă cu doi ani se licenţia în Comunicare şi Relaţii Publice, iar anul acesta pune punct masterului „Antrenament şi performanţă sportivă“. Acum două luni a absolvit un curs de alpinism utilitar. „Deja mă antrenez pe schelă. Mă simt pregătit să fac faţă unor solicitări în acest sens“, afirmă Fleşaru. Curios din fire, dar şi dornic de-o specializare care să-l ajute să îşi completeze veniturile, şi-a luat şi o legitimaţie de antrenor de fotbal pentru copii şi juniori.

Până să plece din Craiova în Bucureşti, se recomanda drept ziarist, scriitor, numismat, oracolist, rapsod. „Am scris la «Raţiunea» şi câteva epigrame. Îmi place să recit versuri şi să citesc munţi de cărţi. Pentru asta trebuie să îi mulţumesc profesorului meu de română din şcoală, care m-a făcut prieten al cărţii“, povesteşte el.

Cântă la zece instrumente

De unul singur a deprins tainele mai multor instrumente muzicale şi cum se iveşte un eveniment le ia pe toate şi doineşte din tot sufletul spre bucuria celor care îl ascultă. Doar saxofonul l-a studiat la Şcoala Populară de Artă în anii tinereţii, când a făcut şi un curs de regie brigăzi artistice. Fluierul, ocarina, drâmba, tilinca, solzul, muzicuţa le are mai tot timpul cu el.

Deşi iubeşte muzica ardelenească, nu ocoleşte folclorul oltenesc, fiindu-i dragi multe dintre melodiile pe care oamenii acestei regiuni le fredonează şi le au în preajmă la petreceri. Dar nicăieri nu i se pare că sună muzica mai bine ca la munte, pentru care a făcut de asemenea o pasiune. Ioan Fleşaru este unul din membrii Asociaţiei Veteranmont.