Craiova: Flavius Istrate, elevul care s-a reinventat prin acţiuni de voluntariat
0
Implicându-se în proiecte, alături de alţi tineri, a reuşit să se redescopere şi să găsească adevăratul sens al prieteniei.
Până să prindă gustul voluntariatului, recunoaşte că era un adolescent „rătăcit“, pentru care nu era neapărat o problemă dacă avea absenţe sau trecea cu vederea lucruri precum lectura.
„Mă gândesc uneori că, dacă n-aş fi cunoscut-o pe Irina Gruia, de la Casa de Cultură a Sindicatelor, şi nu m-ar fi cooptat în proiectele ei, n-aş fi avut o poveste de spus. Am învăţat alături de ea şi de ceilalţi voluntari că prieteni îţi sunt cei care te îmbogăţesc sufleteşte şi spiritual, nu cei care se supără că nu ieşi prea des cu ei în oraş“, spune Flavius.
„Am învăţat să cer mai mult de la mine“
Primul proiect i-a deschis ochii în privinţa tradiţiilor, de aici, din lumea în care trăieşte, şi din alte ţări ale Europei, precum Turcia, Letonia, Franţa. Schimbul cultural a fost cel dintâi pas făcut pe calea schimbării percepţiei asupra manierei în care poate fi consumat timpul liber.
Ca să afle mai multe, a reînceput să apeleze mai des la cărţi, să se întoarcă la lectură. Descoperea o lume nouă şi îşi exersa limba engleză.
„Erau seri tradiţionale, cu muzică, dansuri, mâncare specifică fiecăruia şi discuţiile nostre despre cum e la noi, cum e la ei, care sunt diferenţele, asemănările. Ei ne întrebau de Dracula, de Casa Poporului, noi îi cuceream cu sarmalele“, mărturiseşte liceanul. De atunci a mai luat parte la trei proiecte, unul fiind Netscape, despre dependenţa de internet, iar altul „Sexualitate în context cultural“. În Bulgaria a ajuns pentru o acţiune de ecologizare.
„Am învăţat să mă descurc singur, să ascult când cineva are ceva de spus şi să cer mai mult de la mine şi de la cei din jur“, spune Flavius Istrate, cu gândul la momentul în care va urma Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi va porni apoi spre Frankfurt, unde visează să lucreze.
Născut. 6 august 1992, Craiova.
Studii. Elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Nicolae Titulescu.
Hobby-uri. Tenisul de câmp, călătoriile.
Poţi înţelege de ce un tânăr refuză implicarea neplătită?
Clar pot, pentru că şi eu am trecut de multe ori, probabil, pe lângă propunerile de a da o mână de ajutor la diverse proiecte. Dar nu le ocoleam pentru că nu erau plătite, ci din comoditate. Cred că, de fapt, ea este adevărata problemă, nu banii.
Pe tine ce te-a împins spre voluntariat?
Nu-mi place să stau, să nu fac nimic. Dimpotrivă. În plus, caut mai tot timpul să-mi fac prieteni, iar când mi s-a propus să devin parte dintr-un proiect, cred că exact asta am văzut prima dată: şansa de a avea noi amici, de a cunoaşte alţi oameni, alte obiceuri, temperamente.
Se încarcă comentariile...
