Craiova: Exemplu de voinţă: Şi-a învăţat lecţia de viaţă într-o secundă

Craioveanca Monica Ştef  nu a lăsat accidentul de muncă suferit în 2006 să o distrugă. Tânăra de 36 de ani a înţeles atunci că în ea stă puterea de a lupta cu neajutorarea la care părea să o condamne mutilarea mâinii drepte. 

Monica Ştef este poate cel mai bun exemplu de femeie puternică, a cărei poveste, odată aflată, o foloseşti pentru a te inspira şi a te ridica atunci când viaţa te loveşte. Primitoare, îţi deschide uşa casei, dar şi a vieţii, cu seninătatea omului care a învăţat să se accepte cu bune şi cu rele, să îşi asume un destin ce-i părea potrivnic la un moment dat. Avea 31 de ani când a avut de ales, să meargă mai departe sau să se lase pradă deznădejdii. În dimineaţa zilei de 20 iunie 2006, o zi de marţi, auzea o ştire despre nişte muncitori care suferiseră un accident. S-a întristat un pic, i-a compătit şi şi-a văzut mai departe de drumul spre serviciu. Nici prin gând nu i-ar fi trecut că şi ea va fi victimă în acea zi. A ajuns la alimentara unde lucrează şi astăzi, s-a apucat de treabă, a aruncat carne în maşina de tocat, iar la ultima bucăţică timpul s-a oprit în loc. Îşi prinsese mâna dreaptă în maşină.

„Mi s-a întunecat privirea. Am conştientizat imediat ce mi s-a întâmplat. N-a simţit durere, doar disperare. Încă o mai văd şi în ochii colegilor şi şefilor mei“, povesteşte tânăra cu tărie. Atunci şi-a pierdut degetele de la mâna dreaptă şi tot de atunci şi-a dat seama că viaţa ei nu va mai fi la fel.

„Mi-am plâns un pic de milă, dar mi-am dat seama că dacă eu nu mă ajut, nici cei dragi nu vor reuşi să mă pună pe picioare, oricâtă dragoste şi sprijin mi-ar fi oferit“, îşi continuă ea povestea. Cum mâna dreaptă nu o mai putea folosi aşa cum făcea odată, s-a înverşunat să o pună la lucru pe cea stângă. A început prin a completa integrame.

„Mi-am dorit să reuşesc prin forţe proprii. Toţi mi-au fost aproape, familia, prietenii, colegii. Cel mai greu a fost să îi explic fiicei mele ce s-a întâmplat, iar ea să îi lămurească pe colegiir de la grădiniţă de ce mama ei are o mână de plastic“,  mai spune Monica. Dar a avut grijă să instaleze repede în viaţa ei starea de normalitate.

Şi-a păstrat mania pentru curăţenie, pofta de lucru. Şefii au rechemat-o destul de repede la serviciu şi i-au dat sarcini care să nu o pună în dificultate.

„Sunt nişte oameni extraordinari. Aşa cum sunt toţi din viaţa mea. Probabil că acesta a fost norocul meu şi şansa de a nu mă prăbuşi“, mărturiseşte Monica, precizând că a înţeles din propria ei experienţă că astfeld e drame nu le poate înţelege decât cel care le trăieşte şi că destinului nu te poţi împotrivi.

Pe băncile şcolii

Pentru că nu mai poate face efort fizic mare, Monica a urmat cursuri de operator calculator, iar acum este studenta Facultăţii de Management Financiar-Contabil, din cadrul Universităţii Spiru Haret. În urma accidentului ea a fost pensionată medical, cu gradul III, având drept de muncă.