Craiova: Cum poate fi fentată o universitate de stat din România
0
Studenţii de la cele mai multe universităţi din ţară au terminat sesiunea. În culmea fericirii au fost tinerii care nu au răsfoit cursurile nici măcar o dată, înainte de examene, dar care au primit note de invidiat.
Tocmai a bătut ora 9.00. Sala 321 e neîncăpătoare, cu excepţia primelor rânduri, care au rămas aproape goale. Ca întotdeauna. Câteva fete, pline de curaj, s-au înghesuit în băncile din faţa clasei.
Dicţionarul şi "servitele" asigură trecerea probelor
Pentru Alexandra Pascu (21 de ani) nu contează spaţiul pe care îl va ocupa în amfiteatru. Fata, cu părul creţ, de un blond deschis, are ochii umflaţi. Bluza lucioasă este şifonată. Spune că nu a închis un ochi toată noaptea. A petrecut la un chef, în camera de cămin. În timp ce vorbeşte despre distracţia care s-a prelungit până la ivirea zorilor, Alexandra deschide cursurile. Nu ca să recapituleze, ci să pregătească terenul pentru a putea copia. Le strecoară pe genunchi. „Nu am mai avut timp să fac fiţuici. Am auzit că profu’ ăsta ne mai lasă să mişcăm şi nu aduce asistenţi, ca să ne supravegheze”, şopteşte aceasta. Se enervează când îşi dă seama că foile sunt prea mari, ca să le ascundă de ochiul celui care se va aşeza la catedră. „Fir-ar să fie, am zis eu să fac servite, că oricum am aflat de la grupa cealaltă ce subiecte ne dă. Am şi răspunsurile, la câteva dintre ele. Sunt bâtă!”, se adresează colegei din spate. Devine agitată. Profesorul îşi face apariţia în clasă, urmat de doi bărbaţi: un doctorand şi un coleg. „Fir-ar al naibii!”, este replica Alexandrei. Tânărul doctorand, îmbrăcat subţire, cu un flanel roz şi o pereche de blugi de un albastru şters, scoate dintr-un plic un teanc de hârtii. „Aici am subiectele. Nu v-am dat pe numere diferite. O să vă fie mai uşor să le rezolvaţi, pentru că sunt destul de simple”, asigură doctorandul. „Avem voie să folosim dicţionarul?”, se aude o voce din spate. „No! It’s very easy. You should handle it without a dictionary”, îi răspunde profesorul, tresărind la auzul întrebării. Colegul dă din cap, transmiţând că a înţeles, după care şuşoteşte celor din jur. „Ce-a zis, mă? Că da sau nu?”, este nedumerirea sa. „Cică să ne descurcăm fără dictionar, că suntem băieţi mari”, îl lămureşte un alt student.
Shakespeare, o enigmă pentru studenţii de la Litere
Doctoranul se plimbă prin clasă, cu paşi largi. Împarte bileţelele. „V-am dat test grilă dar şi chestiuni de creaţie. Trebuie să povestiţi despre Shakespeare şi contextul istoric în care şi-a început cariera. Am discutat la ore despre aceste aspecte. Nu se poate să nu vă amintiţi”, îşi dă cu presupusul profesorul. Alexandra trage adânc aer în piept şi duce mâna la frunte. Ştie doar că Shakespeare a scris sonete. „Când se uită proful în altă direcţie, să faci semn cu cotul, ca să deschid foile. Dacă nu copiez, sunt picată”, presimte fata. Profesorul se întoarce brusc spre catedră. Alexandra deschide cursurile cu repeziciune. Nimereşte la epoca elisabetană. „Gabi, ce scrie aici, «is» sau «es»? Iar aici e «Hamlet» sau «pamflet»?”, mă întreabă Alexandra, după ce mă atinge subtil cu picorul. Arunc o privire pe foi. „E «is», care înseamnă «este» şi «Hamlet», nu pamflet ”, îi răspund. „Aha... Curios”, adaugă aceasta. Pe foaia sa de examen, frazele sunt înşirate cu litere mici şi îngrămădite unele într-altele. „Nu vreau ca proful să înţeleagă ce scriu pentru că, dacă n-o fi corect, să creadă că nu pricepe el, din vina lui, şi să nu mă taxeze”, explică Alexandra motivul pentru lucrarea este greu de descifrat. Asistenţii avertizează mulţimea să nu apeleze la mijloace de inspiraţie. „I shall be very drastic, when I see any of you copying”, este anunţul său. Alexandra nu se teme. „Vorba ce e de el. Niciodată nu se ţine de cuvânt. Ia uită-te în jur!”, mă îndeamnă fata.
Copiuţe la vedere, sub nasul profesorului
Şi în dreapta, şi în stânga, tinerii ţin cursurile la vedere pe bancă. Unii dintre ei, mai precauţi, le bagă sub foile de examen, astfel încât, când profesorul se va afla îndeaproape, să le ascundă. „Acum mă crezi?”, întreabă fata. Începe să noteze în grabă. Prima pagină se umple în câteva minute. Sunt fraze greu de desluşit. Subiectul al doilea îl rezolvă pe jumătate. „Mă asigur că nu o să se prindă, pentru că e şmecher şi profu' ăsta. Pentru tot ce-am făcut până acum, iau un 8 sau 9 cu siguranţă. La cât ştiu eu engleza, nu am pretenţii. Oricum, ca să mă fac traducător nu trebuie să am 10 pe linie”, este convinsă Alexandra. Are dreptate. După ce timpul de examinare s-a scurs, studenta a aflat că a fost punctată cu 8. Explicaţia pentru care note mai mici nu sunt permise în Universitatea din Craiova o dă chiar profesorul: „Cine are mai puţin de 8 să vină la mărire, ca să vedem ce mai putem face. Oricare dintre voi se poate prezenta în acest scop”, spune profesorul. Alexandra dă din cap. Cunoaşte secretul succesului, în facultate: „Aici trebuie să fii şmecher, să te descurci. Ca în viaţă. Crezi că la angajare se uită cineva la medii? Nu! Tot după ochi frumoşi te angajează!”, este convinsă fata.
Profesorii critică modul de admitere pe bază de dosar
Prof.univ. Cristiana Teodorescu, din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, recunoaşte că studenţii sunt slab pregătiţi. „Una din principalele probleme este sistemul de admitere pe bază de dosar, care nu încurajează şi nu ambiţionează tinerii să studieze. Într-adevăr, am constat că unii dintre ei nu se descurcă întocmai bine cu limbile străine”, a declarat prof.univ Cristiana Teodorescu.
Se încarcă comentariile...
