Craiova: Constantin Alexe, croitorul care îmbracă oltenii de Paşte

Constantin Alexe are o vastă experienţă în croitorie

Nea Costică lucrează fluierând şi câte 12 ore pe zi, în principal în perioada de dinaintea sărbătorilor pascale.

Pasionat de meserie şi scârbit de sistem. Acestea sunt cuvintele cu care nea Costică îşi începe caracterizarea. Nu şi-o ascunde. „Cum să nu te saturi când ştii ce-ai fost odată şi ce-ai ajuns acum? În tinereţe, oamenii veneau la mine ca la doctor: pe bază de programare. Acum îmi calcă pragul doar la urgenţă, când trebuie să-şi cârpească vreo ţoală, şi aia la mâna a doua“, povesteşte bătrânul.

50 de lei salariu

Zilele şi le petrece în mijlocul unui maldăr de haine, pedalând la maşina de cusut. Câteodată se trezeşte că vorbeşte singur. „Nu e din  cauza vârstei, dar mă satur de atâtea greutăţi. Trăim de pe-o zi pe alta. Acum, dacă îmi rămâne profit 50 de lei pe lună, e minune. M-aş alege cu mai mulţi lei, dar trebuie să bag grosul în impozite“, explică unul dintre croitorii cu cea mai mare experienţă.

A fost un om elegant. Îşi aminteşte cu nostalgie de anii când îşi lucra săptămânal câte un costum de stofă, pe care îl îmbrăca seara, când lua masa la restaurant şi toate femeile întorceau capul să îi admire ţinuta. „Aveam mobila doldora de costume, lunar îmi croiam câte unul. Arătam la patru ace, cu pantalonul călcat la dungă. Nu purtam două zile aceeaşi piesă“, adaugă craioveanul. Situaţia sa a luat o întorsătură în anii 1990, când clienţii au început să rărească.

„De atunci nu mi-am mai permis să mă înnoiesc nici măcar o dată pe an. Port vechituri, pe care le spăl şi le cos până ajung zdrenţe. Acum mă gândesc ce să mănânc, nicidecum la ce să mai pun pe mine“, mărturiseşte croitorul.

„Ne plecăm în faţa tâlharilor“

 Deşi spune că această meserie i se potriveşte ca o mănuşă, recunoaşte că ar urma altă cale, dacă ar putea. „Dacă s-ar întoarce timpul, nu m-aş face muncitor, m-aş apuca de furat. Munca la ora actuală nu mai are niciun respect. Dacă mă duc acum la primărie şi aştept lângă un interlop, ca să rezolv nişte treburi, sunt sigur că oricare angajat mi-ar zice să revin în altă zi, şi ar deschide uşa banditului. Aşa suntem noi, românii: le trântim uşa în nas oamenilor cinstiţi şi ne plecăm în faţa tâlharilor“, este de părere nea Costică.

Singura satisfacţie pe care i-a adus-o croitoria este faptul că l-a responsabilizat. „Am devenit un om de cuvânt. Dacă promit că peste cinci zile termin o lucrare, nu-mi încalc vorba, de-aş şti că fac nopţi albe“, asigură bătrânul.