Craiova: A sărit la gâtul unei brute comuniste, ca să-şi salveze mama

Craiova: Felicia Ceahoreanu spune că nu i-a fost teamă de comunişti.

O bucovineancă domiciliată în Craiova a trăit momente dramatice în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când se afla în Strehaia. Bătrâna povesteşte că, pe când era elevă în clasele primare, a ţinut piept militarilor ruşi şi chiar s-a năpusit asupra unuia, ca să-i smulgă pistolul din mână.

Felicia Ceahoreanu  (78 de ani) este printre puţinii curajoşi care au opus rezistenţă dominaţiei comuniste în România. La doar 11 ani, bucovineanca a avut puterea să îmbrâncească un soldat băut, care ameninţa viaţa mamei sale.

Bătrâna, din Cernăuţi, are o poveste ruptă parcă dintr-un film. A părăsit Bucovina când armata rusă făcea ravagii peste graniţă şi ameninţa să îşi extindă influenţa. Îşi aminteşte când a luat drumul României, într-o căruţă trasă de boi. „Aveam şapte ani şi mă jucam cu fraţii mei. Dintr-o dată, mama ne-a zis să sărim în căruţă şi să ne prefacem că mergem la muncă, să nu-şi dea seama ruşii că vrem să fugim. Ne-am furişat sub ochii lor. Aşa am ajuns în Iaşi, apoi la Bucureşti, unde ne-am cazat într-un internat. Era groaznic şi aici. Legionarii baricadau străzile, în cămăşi verzi cu pistoale, şi cântau «Noi suntem echipa morţii, ori învingem, ori murim»”, mărturiseşte pensionara. Viaţa din Bucureşti, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fost practic un coşmar.  „Când a venit rebeliunea legionară, stăteam înghesuiţi pe patul din odaie şi nu scoteam un sunet. Ascultam cum afară oamenii se împuşcau între ei. Se zbârlea părul pe noi. Înăuntru nu se auzea musca. Părinţii ne-au interzis să mergem la şcoală, ca să nu ni se întâmple ceva rău”,  vorbeşte bucovineanca.

A fugit de comunişti cu bocceluţele

Când nu a mai putut îndura atmosfera din ţară, familia Ceahoreanu a hotărât să se întoarcă în oraşul de peste Prut. Aşa a şi făcut. Cei cinci membri au rămas în Cernăuţi trei ani, până când vremurile grele cauzate de regimul sovietic le-au făcut viaţa aproape imposibil de suportat. Singura speranţă care le putea asigura un trai mai liniştit era România. "Tata m-a trimis singură la Bucureşti, cu trenul. Aveam două bocceluţe, una cu mâncare şi alta cu haine şi bani. Nu ştiam ce-i cu mine,  doar că trebuie să fug, ca să-mi fie bine. Erau mai mari sacoşele decât mine", adaugă bătrâna.  

"Unul dintre soldaţi era «fest»"

Patru ani mai târziu, Felicia Ceahoreanu se afla în Strehaia, unde părinţii au deschis un restaurant, pentru o sursă de venit. În Oltenia, copilul de 11 ani a fost martorul unei scene terifiante, care a marcat-o pe viaţă. „Când spiritele s-au mai calmat, tata mi-a dat voie să merg la şcoală. Era primăvară. Urma să luăm vacanţă. Mă întorsesem de la ore şi vroiam să iau prânzul. M-am aşezat la masă, iar mama se pregătea să-mi aducă bucatele. Un grup de soldaţi ruşi erau în spatele meu. Unul dintre soldaţi cred că era «fest», cum spun germanii, adică băut, cu chef”, crede şi acum femeia.

A ţintit o femeie, a nimerit în perete

Tocmai acel militar s-a ridicat, s-a îndreptat spre mama Feliciei ca să comande mâncare. „Mama i-a spus că nu are preparatul pe care el îl dorea, dar i-a promis că o să îi facă. L-a rugat să ia loc şi să aştepte câteva minute. Bărbatul i-a dat ordin să-l servească în acea secundă, altfel o împuşcă. Atunci a scos pistolul şi l-a îndreptat spre mămica, a mişcat degetul ca să apese pe trăgaci. Fără să mai stau pe gânduri, am sărit la gâtul lui şi l-am izbit. A ricoşat glonţul, dar a mers în perete”, spune pensionara. Momentul nu a rămas fără urmări. Mama Feliciei Ceahoreanu a suferit mai târziu grave tulburări psihice şi nu putea scăpa de imaginea soldatului cu ţeava puştii întreptate spre ea.

"Ruşii din comunism erau plini de ură"

Felicia a terminat şcoala, mândră că şi-a salvat mama din ghearele morţii. Acum, la 78 de ani, este convinsă că „ruşii din comunism erau răi, plini de ură. Nici acum nu aş mai avea încredere în ei, în ruptul capului”, spune craioveanca. În prezent locuieşte în inima Băniei şi speră să primească de la stat despăgubiri pentru casa pe care a fost obligată să o lase în Cernăuţi.