Claudia Balaci este o profesoară îndrăgostită de România interbelică

Deşi Istoria nu mai este o disciplină la fel de agreată ca la sfârşitul anilor ’90, nu renunţă o clipă la promovarea importanţei ei printre cei foarte tineri.

A intrat în învăţământ în urmă cu 13 ani. Era prima zi de septembrie, în 1997. Venea direct de pe băncile facultăţii, chiar în Colegiul Naţional Fraţii. Buzeşti, unde este şi astăzi, prin concurs naţional de titularizare, cu subiecte unice, fiind a treia ca medie. A preluat Catedra de Istorie a profesorului Dinu, foarte apreciat de breaslă. O săptămână a fost copleşită de emoţii, pe care atunci învăţa să le gestioneze, căci în anii de şcoală orele de practică fuseseră puţine. „Şocul a fost mare în faţa copiilor“, îşi aminteşte Claudia Balaci, precizând că a fost ajutată din plin să îşi depăşească temerile de copii, care „erau mai cuminţi, mult mai modeşti, mai ascultători“.

A obţinut Diploma de Excelenţă

Primele două generaţii le declară extraordinare. Încă păstrează legătura cu foşti elevi din acea perioadă şi este fericită să-i ştie bine. „Nu era ca acum învăţământul, diferenţele se simt. Aveam două ore pe săptămână de Istorie, manualele erau altele, exista unul pe ţară pentru fiecare an şcolar în parte şi era stabil. În prezent sunt prea stufoase pentru o singură oră“, spune profesoara Colegiului Naţional Fraţii Buzeşti. De câte ori încearcă să le stârnească elevilor curizităţi legate de istorie, în special se loveşte de întrebări de genul „la ce foloseşte?“. Şi-a încurajat elevii să meargă la olimpiade, la diverse concursuri. Anul trecut a primit Diplomă de Excelenţă, deoarece eleva Cristina Gugu, de la a IX-a H, filologie bilingv – engleză, a reprezentat Doljul la faza naţională a Olimpiadei de Istorie, unde a fost printre cei buni.

Onor Craiovei de odinioară

Bănia începutului de secol XX o descrie ca pe un oraş arhaic, frumuşel, în genul celor din belle époque, un amestec de Occident cu Orient, cu foarte multă verdeaţă, cu o tentă de modernism, cu personalităţi alese. „Dacă ne-am propune serios, sigur am putea determina câteva obiective turistice le care să te opreşti atunci când traversezi acest colţ de ţară“, spune profesoara. Gustul pentru istorie, l-a prins tot de la dascăli. Unul a fost bunicul său Ion Dincă, inspector şcolar, de la care a primit o important colecţie a Magazinului istoric, şi Atena Popescu. Se întristează când oamenii denigrează învăţământul, pentru că încă mai crede în puterea lui de a modela spirite. „Uneori am sentimentul de dialog al surzilor. Ni se taxează cea mai mică greşeală, nu mai avem nici garanţia posturilor, ceea ce e o crimă la adresa profesorilor în vârstă“, mai spune Claudia Balaci. Cu ceva timp în urmă a ales să publice în Revista Magister, despre şcoala românească din satele din jurul Craiovei, şi a început de la 1775, cu cea de la Preajba, prima şcoală românească din Oltenia, înfiinţată de Hagi Enuş.

Născută
2 septembrie 1972, Craiova
Studii
Facultatea de Litere şi Istorie, Secţia Istorie - Limbă străină, Universitatea din Craiova
Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu“, Universitatea din Craiova
Master Drept comunitar, Facultatea de Drept şi Administraţie publică, Universitatea Spiru Haret Bucureşti
Familie
Căsătorită, doi copii
Ce-i place
Fire deschisă, îi apreciază pe oamenii sinceri, oneşti, corecţi. Îi plac persoanele perseverente, care ştiu ce vor în viaţă. Adoră lectura şi se uită mult la emisiunile de ştiinţă, cultură şi cu teme politice. Iubeşte teatrul, agreează filmele de aventuri, de comedie, cele poliţiste şi bineînţeles, producţiile ecranizate după romane celebre. Îşi iubeşte familia, copiii, de care îi place să se ocupe serios. Este înnebunită după munte.
Ce nu-i place
Detestă ipocrizia, falsa onestitate şi minciuna. Nu se poate uita la filme siropoase, la telenovelele lungi, nici sportul nu se numără printre preferinţe, rar urmărind informaţii din domeniu. Îşi displace felul în care este gestionată România. A intrat în învăţământ cu idealuri, iar reformele consideră că l-au distrus învăţământul, lucru ce o afectează în mod direct. Nu-i place că profesorii, ca şi categorie socială, sunt nu doar ignoraţi, ci şi jigniţi. „Demnitatea ne este călcată în picioare, din toate punctele de vedere“.
De ce Dreptul după Istorie?
C.B.: Din pasiune şi din ambiţie. Dreptul a fost prima opţiune. Din păcate, am picat examenul şi m-am îndreptat spre Istorie. Dar nu am putut renunţa. Aş fi vrut să fiu procuror, foarte mult mi-am dorit, acum e târziu. Satisfacţiile ar fi fost altele din toate punctele de vedere. Acum nu mă mai rup de învăţământ.
Mai putem vorbi azi de sentiment patriotic?
C.B.: Este mult diminuat, o umbră. Am senzaţia că s-a reuşit depatriotizarea românilor. Ne călcăm singuri în picioare, ne batem joc de noi ca popor, ne autodistrugem. Atunci când există acel sentiment patriotic, ţi se pune eticheta de naţionalist şi de duşman.