Portret / Cătălin Găman s-a lăsat de fotbal pentru arbitraj
0
A fost primul dintre cei trei fraţi Găman care s-a apucat de fotbal, dar şi primul care a renunţat, din pasiune pentru arbitraj, meserie pe care o practică de 12 ani.
Dacă Valerică şi Irinel Găman joacă la Universitatea Craiova, fratele lor cel mare, Cătălin, şi-a dedicat adolescenţa arbitrajului, de care s-a apucat de la vârsta de 13 ani.
„Am simţit o chemare pentru această meserie, de care am fost atras de mic. Îmi amintesc că îmi făceam cartonaşe din coperţile de la cărţi, luam fluierul tatălui şi coboram în faţa blocului pentru a face pe arbitrul şi a da cartonaşe prietenilor de joacă“, povesteşte Cătălin Găman.
Tătăl său, poliţist de meserie şi un suporter înrăit al Ştiinţei, l-a dus la fotbal de mic, la Progresul Băileşti. Au urmat şase ani la Şcoala de Fotbal Gică Popescu şi debutul în Liga a II-a, la FC Extensiv, la doar 17 ani, sub comanda lui Eugen Neagoe.
Găman şi-a trecut în palmares şi o promovare cu Minerul Lupeni în eşalonul secund, dar a ieşit din fotbal la 20 de ani.
„Tratez fiecare meci ca pe o finală“
„Mi-a plăcut mai mult arbitrajul, decât fotbalul. Pentru mine asta era pe primul plan. E ca o boală de care nu pot scăpa“, susţine Cătălin Găman, care a agăţat ghetele în cui din momentul în care a intrat în lotul C. Se miră însă şi acum de singurele două eliminări din cariera sa de fotbalist, venite după ce şi-a lovit adversarul.
Găman a arbitrat multe meciuri în Liga a III-a, a fost rezervă şi la partidele din eşalonul second, iar acum aşteaptă o promovare.
„Nu am făcut niciodată diferenţa între meciuri, fie că am fost în judeţ, la categoriile Onoare sau Elită, fie în Divizia C. Pe toate le-am tratat serios, ca pe nişte finale şi asta m-a ajutat să mă concentrez şi să nu fac greşeli“, adaugă tânărul arbitru, care spune că atunci când intră pe teren uită de orice alte probleme.
Este şi antrenor la copii şi juniori
Din 2008, Cătălin Găman a intrat şi în învăţământ, fiind profesor de sport şi antrenor la copii şi juniori, la CSS Universitatea Craiova. El are în grijă grupele 1998 şi 1999-2000, de care este foarte mulţumit.
„Îmi place să lucrez cu copiii. Îi consider ca pe fraţii mei mai mici şi mă bucur să sunt receptivi şi bine educaţi“, susţine Găman, care face antrenamente cu copiii de lunea până joia, iar sâmbăta echipele joacă în campionatul de juniori E.
Oful său este însă că sportul nu mai e acum o prioritate pentru copii. „Am fost recent să fac selecţii prin şcoli şi de la şase instituţii am luat doar trei copii, dintre care unul s-a şi lăsat de fotbal. Cei mici nu mai sunt preocupaţi de sport, au acum o altă ocupaţie: calculatorul“, încheie cu tristeţe Cătălin Găman.
Cătălin Găman (dreapta), alături de fraţii săi: Irinel (stânga) şi Valerică
Întrebări şi răspunsuri
Ai un model de arbitru?
Nu am niciun model în viaţă, deci nici în arbitraj, dar încerc să iau de la fiecare tot ce este mai bun, pentru a deveni cel mai bun. Pot să spun însă că am două modele în fotbal: pe fraţii mei.
Care a fost perioada cea mai grea din carieră?
Cea în care am arbitrat în campionatul judeţean. Dai de tot felul de oameni, care vin să-şi descarce nervii pe noi. Unul chiar mi-a spus că acasă nu-şi poate înjura nevasta, de asta vine la meci, să înjure arbitrii.
Ce-i place
„Mă consider o persoană activă şi îmi place să am o viaţa ordonată, să existe armonie în jurul meu şi să mă înţeleg bine cu toată lumea, deşi nu se poate tot timpul“, susţine Cătălin Găman. Acestuia îi mai place mâncarea gătită de orice fel, „dacă este proaspătă“.
Ce nu-i place
Nedreptatea. „Mă consider nedreptăţit în arbitraj, pentru că s-au făcut rapoarte de promovare în cazul meu, dar nu s-a întâmplat nimic“, spune Găman. Acesta mai susţine că nu suportă să vadă sărăcia din ţară şi faptul că sunt oameni care mor de foame.
Se încarcă comentariile...
