Stiri din Craiova

Pacienţii internaţi la cel mai mare spital din Oltenia zac între patru pereţi plini cu mucegai şi într-un miros greu, de putreziciune.  Medicii au reclamat situaţia la conducerea spitalului, fără niciun rezultat.

La intrarea în Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Craiova, un puhoi de bolnavi se perindă pe hol. Încearcă să se strecoare printre angajaţii de care atârnă halate lungi şi albe. Nu sunt imaculate. Pe unele, pete galbene se observă, de la câţiva metri distanţă. În stânga se află birourile directorilor. Mari, luminoase, cu mobilier luxos şi fotolii regeşti.

Birou la standarde înalte

În camera spaţioasă, recent renovată, unde s-a instalat noul manager, miroase a curat. O masă lungă de câţiva metri se întinde între uşă şi şi fotoliu. Perdele prinse în falduri, cu broderii maiestuos lucrate, şi pereţi acoperiţi de tablouri pictate în culori vii completează imaginea încăperii. Managerul răsfoieşte un teanc de hârtii. "Am o grămadă de lucruri de făcut, că nici nu mai ştiu cu ce să încep", explică conf.dr. Florin Petrescu. În dreptul foilor, pe o farfurie bine lustruită, se vede o banană. E coaptă. Biroul luceşte şi el. În afara sa, este secretariatul.

Vezi o GALERIE FOTO:

Mucegai la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova

Angajata, o femeie de vreo 40 de ani, e agitată. Nu ştie ce se petrece. Butonează la un calculator. Pe masă, dosarele sunt aşezate în ordine. Din când în când, se aude un ciocănit. Sunt persoane care îşi aşteaptă rândul la audiere. Ca un făcut, programările se respectă. Regulie sunt reguli, la uşa managerului. Pe hol, forfota ia amploare. Aici, accesul la consultaţii urmează alţi paşi. "Am venit pentru control de azi-dimineaţă, de la 7.00.  E ora 9.00 şi nu e înăuntru decât asistenta", spune cu ton ridicat un bolnav, care se foieşte dintr-un loc într-altul. N-are stare.

"Mai stau puţin şi plec. Nu mai rezist"

Bătrânii îşi pierd răbdarea. "Mai stau puţin şi plec. Nu mai rezist", rosteşte o pacientă, în faţa Clinicii de Cardiologie. În jur, feţe palide şi plictisite. Pe scările care duc la etaj, oamenii cu plasele încărcate de mâncare şi medicamente urcă sfios. "Sper să ne lase portarul să mergem  la Cristi, ca să-i dăm calmantele. Dacă îi spun că băiatul meu e în stare gravă şi  nu ne crede, îi dau un pachet de ţigări. Om izbuti, până la urmă", sunt cuvintele unui bărbat de vreo 40 de ani. N-a fost nevoie să scoată ţigările. Agentul le-a deschis fără reţineri uşa care dă spre secţiile spitalului.

"Aici e spital, nu cafenea"

La etajul 2, secţiile de Neurochirurgie şi Anestezie şi Terapie Intensivă. Haos şi mizerie. Peretele dinspre dreapta e plin de mucegai. Mucurile de ţigări sunt îngrămădite la pervaz. "De fiecare dată le zic oamenilor să nu mai fumeze. Ei aruncă ţigările dar, după ce plec eu, mulţi revin şi o iau de la capăt. Nu înţeleg că aici e spital, nu cafenea", spune dr. Alexandru Cameniţă, şeful secţiei. E supărat că regulamentele sunt doar pe hârtie şi că nimeni nu ţine cont de ele.

"Spitalul este în ultimul hal!"

Câteva etaje mai sus, Secţia de Chirurgie Pediatrică. Micuţi cu malformaţii, parinţi disperaţi să-şi salveze odraslele, medici care nu-şi mai văd capul de lucru. Oamenii însufleţesc un cadru morbid, cu saloane în care mucezeala a ajuns la bec, unde ferestrele au, în loc de draperii, pete negre de sfoiag, şi unde copii părăsesc regulat salonul, ca să poată trage în piept aer curat. În cameră, mirosul e greu. Aproape necăcios. „Spitalul este în ultimul hal! Dăm banii pe asigurări degeaba, că nu se face nimic bun. Pute groaznic“, este comentariul Rodicăi Vasile (35 de ani). Nimeni nu o ascultă. Angajaţii s-au resemnat să lucreze într-un mediu în care mucegaiul evoluează o dată cu boala.

Puşi la zid de un sistem "infect"

La etajul 10 sunt copiii diagnosticaţi cu leucemie şi cancer. Alexandru M (11 ani) este internat de un an de zile la Secţia de Onco-Pediatrie. Deşi este conştient de gravitatea bolii, copilul speră că se va vindeca şi că va pleca acasă. S-a săturat de spital. „De mai mult timp au apărut pete negre pe tavan şi pereţi. Noaptea se simte mai puternic. E infect“, ne-a mărturisit băiatul. Stă întins pe pat. Priveşte în sus. Deasupra sunt modele complexe, construite în mod artistic, de mucezeală, care pentru Alexandru reprezintă doar o privelişte ciudată.

"Ne-am mirat şi noi că mugecaiul s-a extins"

 „Cunoaştem problema şi încercăm să căutăm soluţii. Am depus chiar un referat la conducerea unităţii“, a declarat prof.dr. Polixenia Stancu, şefa Secţiei de Onco-Pediatrie de la SJU. „Noi am luat legătura cu firma care asigură văruiala, ca să vedem ce se poate face. Ne-am mirat şi noi de faptul că mucegaiul s-a extins într-atât. Conducerea spitalului ştie de aceste probleme, pentru că am anunţat“, a declarat prof.dr. Corneliu Sabetay, şeful Secţiei de Chirurgie Pediatrică de la SJU. Managerul de la SJU spune că nu sunt bani pentru a investi în reparaţii capitale. „În fiecare zi primim sesizări în acest sens. Am realizat o igienizare generală în urmă cu patru ani, însă în prezent nu avem fonduri suficiente. În orice caz, nu putem îndrepta lucrurile în tot spitalul“, a declarat conf.dr. Florin Petrescu, managerul Spitalului Nr. 1, din biroul aerist, în care  perdelele încă mai fac valuri lângă tablourile viu colorate.