Craiova: Asistentul maternal, părinte cu normă întreagă

Sunt zece ani de când Daniela Tiţa din Craiova a ieşit din sistemul sanitar şi a intrat în asistenţa socială. În tot acest timp le-a fost mamă altor doi copii pe lângă fiica sa. În iunie, când a trebuit să se despartă de Andrei, băieţelul pe care îl crescuse de la un an şi patru luni, i-a făcut loc în viaţa familiei sale unei fetiţe, care acum are 11 luni.

Daniela Tiţa o creşte pe Denisa ca pe propriul ei copil, cu răbdare şi multă afecţiune. Le-am găsit în dormitorul apartamentului său, cel care i-a fost adăpost cald şi lui Andrei, un băieţel despre care nu poate vorbi decât cu lacrimi în ochi. Pe Denisa o aşezase în premergător pentru a-i da să mănânce. S-a dus cu totul foamea micuţei în momentul în care camera s-a umplut de oaspeţi, din care doar unul i se părea familiar, o tânără din cadrul Serviciului de Asistenţă Maternală, care o vizitează cel puţin o dată pe lună. În zadar i-a mai fluturat linguriţa plină prin faţa ochilor, căci fetiţa a început să gângurească, semnalând că are chef doar de joacă. Denisa a luat locul lui Andrei în urmă cu mai bine de două luni, când, din cauza handicapului grav de care suferă, a trebuit să plece la o şcoală specială. A suportat greu despărţirea de copilul pe care l-a crescut cu mâncare dată cu seringa de la nici un an şi jumătate până la zece ani.

„Dacă Denisa are o familie în care probabil va fi integrată la un moment dat, Andrei nu are pe nimeni. Eu, mama, fiica mea eram singurul lui cămin. Dar dacă s-a considerat că are nevoie de ajutor de specialitate, a trebuit să accept că va pleca. Din fericire, revine la noi vinerea şi stă până marţi“, spune Daniela Tiţa, asistent maternal de zece ani.

Profesie descoperită de nevoie

Viaţa femeii de 47 de ani nu a fost deloc una uşoară. Părăsită de soţ când fetiţa ei Violeta avea doar câteva luni, Daniela a învăţat că viaţa este o luptă, la capătul căreia poţi rămâne în picioare sau te poţi prăbuşi. Cel pe care îl considera jumătatea sa, la bine şi la greu, a pus-o să facă una din cele mai crunte alegeri.

„Când a aflat că fata noastră are serioase probleme cu inima mi-a cerut să aleg, ori cu ea, ori cu el. N-am stat niciun moment pe gânduri şi evident am rămas lângă minunea pe care mi-o dăruise Dumnezeu“, povesteştee mama unei tinere frumoase, la rândul ei mămica unei fetiţe de două luni. Nevoia de a fi mereu în prejma Violetei, care suferise o intervenţie chirurgicală la inimă, Daniela a renunţat la postul de asistentă medicală de la Căminul bătrâni, unde lucra de 17 ani. Atunci a căutat o slujbă care să îi permită să îşi supravegheze copila şi aşa a descoperit asistenţa maternală. S-a şcolit, şi-a luat atestatul care să îi permită să profeseze şi a pornit firesc pe un drum care nu i s-a părut deloc greu. Trebuia să facă şi pentru un alt copil exact ceea ce făcea pentru Violeta, pe care o consideră şi azi lumina ochilor ei. L-a luat pe Andrei şi nu i-a trecut o clipă prin gând să îl îndepărteze când medicii de la LSM i-au confirmat că băiatul are grave probleme de sănătate. Le observase şi singură, fiind cadru medical, de aceea a şi apelat la un consult de specialitate.

„Nu lua în greutate, nu mergea dei avea aproape doi ani“, îşi aminteşte ea. S-ar fi bucurat ca el să aibă o mamă şi un tată la care să se poată întoarce, dar din păcate este orfan, motiv pentru care este hotărâtă să-i fie aproape până la sfârşitul zilelor ei.

„Trebuie să înţelegi că este şi un serviciu“

Denisa, în schimb, este o fetiţă plină de viaţă. Dimineaţa, la ora 6.00, se trezeşte pentru a-şi primi porţia de lapte. Daniela garantează că înhaţă biberonul şi până nu îl goleşte nu îi dă drumul. După câteva ore îşi savurează cerealele, amestecul din biscuţi şi mere sau banane, iar apoi merge la joacă, afară. „E aşa de fericită când plecăm pe aici prin cartier sau prin parcul Puşkin. Şi, datorită ei, mă bucur şi eu din plin de mişcare“, mărturiseşte Daniela, o bunicuţă tânără cu energia unei proaspete mămici, trecută uşor de 20 de ani, completând cu: „ne jucăm, ne pupăm, ne drăgălim“. Se vede cu ochiul liber că Denisa i s-a lipit de suflet şi atunci te întrebi dacă acest lucru nu se va transforma la un moment dat în dramă, pentru că nu-i este mamă, ci doar un angajat al Direcţiei de Asistenţă Socială plătit să îi poarte micuţei de grijă până când ea se va întoarce la cea care i-a dat viaţă şi din motive numai de ea ştiute a decis să o anadoneze în spital.

„Trebuie să fii calculat şi să înţelegi că un pic este serviciu, iar rolul tău este să te asiguri că acel copil pe care îl primeşti nu îţi aparţine. Singura ta preocupare este să îl creşti frumos, aşa cum face orice părinte care îşi iubeşte pruncii“, precizează asistenta maternală, punctând că rolul ei mai este şi acela de a încuraja reintegrarea în familie a bebeluşilor abandonaţi sau găsirea uneia potrivită pentru fiecare.

Banii, ultimul argument

Daniela este convinsă că în asistenţa socială nu poţi fi niciodată bine plătit şi în niciun caz nu ar trebui aleasă meseria de asistent maternal pentru bani.

„Orice om care este părinte poate deveni asistent maternal, totul e să aibă răbdare şi dragoste pentru copil. Nu este mai mare răspunderea decât aceea pentru al tău. Trebuie să ai grijă să crească frumos. Câştig mai puţin decât atunci când eram în sistemul sanitar, dar asta este, am ales aşa şi  am făcut bine. Nu e meserie pe care să o faci pentru bani, că dai greş“, afirmă Daniela Tiţa. Greu îşi poate imagina că cineva ar putea face rău copilului pe care îl ia sub aripa sa. „Bunica ne zicea, «mă, pentru voi ţine Dumnezeu pământul». Asta cred şi eu“, îşi încheie povestea cea care îşi zice „mamă cu normă întreagă“.