Află secretul unei sănătăţi de fier, dezvăluit de un bătrân olar
0
La aproape 70 de ani, Ilie Uţa nu s-a pricopsit cu vreo boală serioasă. Nu a înghiţit pastile decât dacă l-a prins răceala. Are o metodă naturală de a-şi păstra organismul rezistent.
Tata Uţa, cum îl strigă vecinii din localitatea Româna-Olt, unde s-a născut, este sănătos-tun. Nu a intrat în spital decât ca însoţitor. Ştie că boala e grea, dar doar din auzite. Nu a păţit-o pe propria piele. „M-a ferit Dumnezeu de dureri, dar m-am şi îngrijit. Am mâncat natural şi am gătit doar în oale de lut, niciodată în chinezisme, care au numai substanţe toxice. Argila are proprietăţi bune, te întăreşte. Pentru a vedea diferenţa, luaţi o bucată de plastic, ca aceea din care se fac farfuriile de unică folosinţă, şi daţi-i foc, să vedeţi cum se topeşte şi ce urât miroase. Dacă puneţi la foc o bucată de lut, iese o mireasmă plăcută, de te ameţeşte“, spune bătrânul.
„Nu-i daraua cât ocaua“
Cunoaşte toate tainele argilei, pentru că este olar, meşteşug pe care l-a moştenit din tată-n fiu. „Pe vremuri, din această meserie trăiam regeşte, se îngrămădeau clienţii la poartă, de abia aveam tihnă să ne odihnim. Acum «nu-i daraua cât ocaua». Nu câştigăm nici cât să luăm lemne şi să băgăm la cuptor, ca să coacem străchinile“, mărturiseşte nea Ilie. Stă mai tot timpul în Piaţă Centrală din Craiova, la o tarabă încărcată cu ulcioare, oale, castroane şi scrumiere. Toate din lut. Sunt lucrate cu multă trudă. Se vede după mâinile crăpate până-n carne ale meşterului, după unghiile roase de muncă şi după faţa arsă, de la căldura din cuptor.
"Nu mă dau bătut, chit că sunt frânt de oboseală"
Nea Ilie spune că a iubit această meserie la fel ca pe nevastă. De-aia nici nu a părăsit-o până acum, chiar pe timp de criză. „Când văd că mă chinui fără rost, îmi vine să azvârlesc sculele. Dar nu mă dau bătut. Chit că sunt frânt de oboseală, după o zi de stat cu flecii (mocirlă - n.r.) pe braţe şi după ce mă frig în faţa cuptorului, unde focul arde la 240 de grade“, recunoaşte olteanul. Întoarce capul după fiecare trecător. Nu îndrăzneşte să intre în vorbă cu ei. „Alţi negustori îi mai ia de taină, ca să-i atragă, dar mie mi-e greu, că de fiecare dată omul se uită la mine ca la statuie. Se miră. Crede că fac mişto, dacă îi zic să cumpere o strachină“, continuă nea Ilie.
A dat pe gât profitul dintr-o zi
Ca să nu-şi facă inimă rea, tata Uţa preferă să ia totul în glumă şi să facă haz de necaz. A râs şi când a făcut vânzare de 1,7 lei, într-o zi. „Înainte să mă duc la soţie şi să-i arăt buzunarul gol, am intrat într-o cârciumă şi am cerut o bere, ca să prind curaj. «Fir-ai tu să fii de ban!» am zis, şi-am răsturnat paharul peste gât. Aia a fost zi cu ghinion“, este convins pensionarul.
Care este preţul acestor produse?
I.U.: Cel mai ieftin dau strachina, cu 1 leu, iar cel mai mult cer pe o oală, adică 50 de lei. Dar mai las din preţ, în funcţie de câtă marfă cere clientul. Am şi ulcioare la 1,5 lei, 3 şi 15 lei, după mărime.
Cât profit scoateţi, într-o zi?
I.U.: Niciodată mai mult de 30 de lei. Însă trebuie să luăm în calcul că plătim 7,5 lei taxa de tarabă, plus că o căruţă de lemne, pe care noi o ardem la cuptor în două zile, costă 350 de lei.
Ce îi place:
I.U.: Sunt înnebunit după fasolea cu cârnaţi, fiartă într-un vas de lut. E mai gustoasă decât dacă o găteşti într-o oală de inox. Când, pe lângă o porţie de făsui, mai pun o ceaşcă de ţuică fiartă, cu piper, şi îndulcită bine, mă înzdrăvenesc.
Ce nu îi place:
I.U.: Mă doare sufletul că tineretul stă acasă şi nu-şi găseşte serviciu, în timp ce atâtea meserii sunt uitate, pentru că nu le mai caută nimeni. Nici nu mai are curaj omul să se apuce de olărit, că moare de foame.
Se încarcă comentariile...
