Craiova: Adela Stănculescu, o prinţesă pe ringul de dans
0
Trăieşte cu tot sufletul într-o poveste în care se bucură că a devenit personaj în urmă cu mai puţin de doi ani, când a început să ia lecţii de dans sportiv.
Adela, o fetiţă cu ochi mari şi jucăuşi, cucerită cu totul de pasiunea ei pentru dansul sportiv, se aşează cu uşurinţă şi nespusă bucurie la masa povestirilor despre minunea pe care o trăieşte de la şase anişori, când a venit la Gala Dans.
I s-a părut nostim la primii paşi de dans, dar şi-a dat că e o treabă serioasă dacă vrea să fie printre copiii care cuceresc zeci de medalii la numeroase competiţii prin ţară. Atunci s-a produs schimbarea şi, deşi a împlinit de curând opt ani, lasă să se înţeleagă că poate face o comparaţie serioasă între felul ei de dinainte de dansul sportiv şi ce a transformat el în comportamentul şi atitudinea ei.
„Sunt mai disciplinată şi parcă nu îmi mai place să pierd timpul în faţa blocului la joacă“, mărturiseşte Adela, fără să scape o clipă din ochi strălucirea ultimei cupe, cea de la Concursul Alessia Dance, din Bucureşti, unde a urcat alături de Eduard Păduraru, pe locul I.
Adela Stănculescu şi Eduard Păduraru
De altfel, i-au fost aşa dragi distincţiile oferite de organizatorii competiţiilor de dans sportive încât şi-a dorit din ce în ce mai multe. Pe antrenorii Galina şi Pavel îi îndrăgeşte şi îi respectă, pentru blândeţea lor, pentru răbdarea cu care îi învaţă coregrafiile, convinsă că ei sunt chiar maeştri în dansul sportiv. L-ar mai pune în rând cu ei pe Mihai Petre, pe care, de asemenea, îl admiră şi pe urmele căruia ar vrea să meargă, dar să îl şi depăşească dacă s-ar putea.
Dansul, leac pentru timiditate
Adela Stănculescu recomandă fără ezitare sportul practicat de ea tuturor fetiţelor, în primul rând pentru că nu este deloc agresiv, nu îţi produce vântăi, nici dureri greu de suportat, iar micile incidente, cum ar fi încâlcirea picioarelor în plin dans, nu se resimt, căci iute o poţi lua de capăt. „Noi, fetiţele, devenim mai elegante, ne asortăm mai frumos hainele, suntem mai cochete“, mărturiseşte cu drăgălăşenie micuţa. Norocul ei a fost să crească lângă un frăţior la fel de îndrgăstit de dansul sportiv, iar când tehnic a început şi ea să stăpânească valsul lent, jive, quickstep, de curând celebrul vals vienez şi samba, nimic nu a mai putut-o opri.
A învăţat să aibă atitudine, în casă, la şcoală, pe ringul de dans şi nu se mai simte la fel de timidă. Când nu dansează, îi place să picteze, pentru că îi dă libertate de creaţie într-o lume la fel de frumoasă, lumea culorilor. Dincolo de antrenamente şi succes, Adela Stănculescu rămâne o fetiţă cu obiceiuri specifice vârstei, firească în relaţiile cu cei din jur, care are doar „foarte bine“ la şcoală şi se pregăteşte cot la cot cu colegii ei pentru concursurile de română şi matematică.
Se încarcă comentariile...
