Craiova: Luminiţa Dincă face voluntariat din dragoste pentru copii

Se implică în acţiuni de caritate de mai bine de 14 ani. Din 2006 ocupă funcţia de director al Fundaţiei Adina Stiftelsen, în cadrul căreia a derulat numeroase proiecte.

S-a născut în Târgu-Jiu, a început facultatea la Timişoara, dar a terminat-o la Bucureşti, iar acum locuieşte în Bănie. Aceasta este pe scurt povestea Luminiţei Dincă, director executiv al Fundaţiei Adina Stiftelsen. Copilăria a petrecut-o în oraşul lui Brâncuşi, însă studiile superioare a ales să le facă la Timişoara, în cadrul Facultăţii de Maşini Hidraulice.

Nu avea să se întâmple aşa pentru că în timpul facultăţii l-a cunoscut pe viitorul ei soţ. Tineri şi îndrăgostiţi, au abandonat studiile, s-au căsătorit şi au decis să înceapă o nouă viaţă cu profesii pe gustul lor. În timp ce soţul ei a urmat Colegiul de Institutori, devenind profesor de sport, Luminiţa a finalizat postliceala ajungând educator specializat la Leagănul de Copii din Craiova.

A lucrat cu copii instituţionalizaţi

Au ales să se stabilească în Bănie, oraşul cel mai apropiat de Şimnic, localitatea natală a soţului şi unde acesta predă şi coordonează Ansamblul Folcloric Muguraşul, formaţie înfiinţată de tatăl său în urmă cu 40 de ani. Timp de 11 ani Luminiţa a fost mamă pentru sute de copii, toţi cu handicap sever. „M-am ataşat de ei, cu unii mai ţin legătura, deşi au fost adoptaţi în străinătate. Toţi îmi spuneau mamă. Acasă eram mamă pentru fiica mea, iar la serviciu pentru cei peste 30 de copii de care am avut grijă anual“, povesteşte Luminiţa cu nostalgie.

Activitatea în domeniul voluntariatului a început-o în 1996, atunci când a intrat în contact cu mai multe asociaţii. În 2004 a înfiinţat o organizaţie nonguvernamentală, primul proiect fiind realizat în colaborare cu o asociaţie din Franţa. Un alt proiect desfăşurat alături de asociaţia din Franţa a fost o acţiune la Preventoriul TBC de la Padea, unde avea să cunoască un voluntar al Asociaţiei Adina Stiftelsen care i-a propus să lucreze pentru ei ca director executiv. „Au urmat şase luni de probe, în 2006 devenind angajat full-time“, spune Luminiţa.

Ajutor financiar pentru liceeni şi studenţi

Timp de doi ani, asociaţia a sprijinit financiar unitatea, dar şi cu personal medical care să aibă grijă de cei aproximativ 35 de copii internaţi. Au urmat colaborări cu Spitalul de Boli Infecţioase din Craiova. Copiii bolnavi de SIDA sau TBC au primit sprijin financiar şi material, dar şi o bursă trimestrială cu ajutorul unor cetăţeni norvegieni cu inimă mare. Ajutor financiar au primit şi liceeni sau studenţi cu posibilităţi reduse pentru a-şi continua studiile în cadrul unui alt proiect derulat de asociaţie. De asemenea, a contribuit la educaţia copiilor din Goieşti, Fărcaşu, Unirea şi Dioşti prin implementarea unui proiect after-school în cele patru comune.

Ce îi place

„Ne place să socializăm. Suntem o familie activă, casa noastră nu e niciodată goală şi ne simţim bine când călătorim. Vreau să îmi respect întotdeauna cuvântul“, mărturiseşte Luminiţa.

Ce nu-i place

„Nu îmi place să fiu pusă în situaţia de a lucra cu oameni care nu se ţin de treabă. Sunt o persoană care iartă, dar nu uită“, spune olteanca. 

Întrebări şi răspunsuri

1. Cu ce vă ajută voluntariatul?

Este un mod de viaţă. Cred că orice tip de activitate de voluntariat poate să contribuie la a schimba ceva în jurul nostru.

2. Ce aţi fi făcut dacă nu lucraţi în domeniul ăsta?

Nu mă văd făcând altceva decât asta. Totul cu copii şi pentru copii.

3. Pentru familie mai aveţi timp cu atât de multe activităţi la serviciu?

La noi în familie toţi facem voluntariat. I-am implicat pe toţi. Fiica mea, Minodora, a crescut alături de copiii pe care îi ajutăm şi vrea să urmeze aceeaşi carieră ca şi mine.

Născută: 9 aprilie 1970, Târgu-Jiu.
Studii: Facultatea de Sociologie şi Psihologie, Bucureşti,
Familie: Căsătorită, are o fată.