Medicul care i-a tratat pe Sorin Cârţu şi Emil Săndoi recunoaşte că a fost momit cu şpagă: "Mi s-au oferit maşini şi case, sume mari"

Medicul Septimius Antonie, de la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Nr 1 Craiova, face asistenţă medicală pentru sportivi, la fotbal, volei şi box. Printre pacienţii săi se numără selecţionerul naţionalei de tineret Emil Săndoi şi antrenorul de Liga I Sorin Cârţu.

Unitatea de Primiri Urgenţe i-a devenit a doua casă de aproape două decenii, de când a îmbrăcat halatul alb. Medicul Antonie Septimius, de la Spitalul Judeţean din Craiova, se ocupă de îngrijirea bolnavilor în stare gravă din 1995, de când a absolvit facultatea.

„Medicina este viaţa mea“

S-a născut în comuna Castranova, într-o familie de specialişti: tatăl doctor, mama asistentă medicală. „În neam am multe persoane care lucrează în sistem, printre care naşul şi cumnata mea“, spune Antonie Septimius. Recunoaşte că părinţii au avut un cuvânt greu de spus când a venit vorba să-şi aleagă profesia, pe care acum o îndrăgeşte mai mult decât orice. „Medicina este pentru mine şansă, pasiune, profesie, însăşi viaţa. De zece ori dacă m-aş naşte, aceeaşi cale aş urma-o, fără ezitare“, spune doctorul.

A optat, ca specializare, pentru medicina de urgenţă, pentru că are nevoie de provocări. „Nu m-aş vedea stând în cabinet, doar la consultaţii, sau la birou, ca secretar. Trebuie să mă mişc, să fiu alert. Asta este construcţia mea“, explică el. Îngrijeşte zeci de bolnavi într-o singură tură de gardă şi a cunoscut deopotrivă disperarea medicului când pierde lupta cu moartea, dar şi satisfacţia de nedescris în cuvinte, trăită atunci când reuşeşte să readucă un pacient la viaţă.

„Pentru mine nu mai este ceva şocant să văd cum îmi moare sau învie un bolnav în braţe. E traumatizant, dar de multe ori n-ai ce face, când pacientul vine fără vreo şansă de supravieţuire. Însă este şi o bucurie imensă când un bolnav îşi revine după ce a fost în stop cardiorespirator“, mărturiseşte specialistul.

Vicecampion la atletism

Spune că a fost mereu o persoană plină de energie. În timpul liceului, făcea performanţă în fotbal şi atletism, ajungând chiar vicecampion la competiţiile judeţene. Când a depus jurământul lui Hippocrate, a fost nevoit să renunţe la sport. „Nu era timp să le fac pe toate, dar mi-au rămas în suflet. Acum încerc să nu ratez meciurile de la televizor“, spune medicul.

Ca să nu piardă contactul cu lumea fotbalului, a ales să îngrijească sportivii de la formaţiile din judeţ şi chiar de la echipa naţională. I-au ajuns pe mână, cu luxaţii sau fracturi, jucători precum Emil Săndoi, Sorin Cârţu şi Radion Cămătaru. Antonie Septimius spune că nu face diferenţe între pacienţi, ci îi tratează pe toţi la fel. „N-am făcut favoritisme, nu asta e slujba mea. Mă bucur însă când bolnavii - şi sunt destui care fac asta - se întorc la mine după ce s-au însănătoşit, ca să-mi mulţumească pentru că le-am salvat viaţa. Asta e cea mai preţioasă răsplată“, încheie doctorul.

"Cum aş putea să iau bani de la un bolnav?"

Acesta recunoaşte că a fost ademenit cu bani grei, ca să trateze pacienţi. "Da, mi s-au oferit sute de euro ca să tratez pacienţii. Din disperate, mulţi oameni îmi spuneau că îmi dau averi, case, maşini, mulţi bani, ca să îi îngrijesc. Tuturor le-am spus să fie sănătoşi, îmi ajunge cât câştig cinstit", ne-a spus dr. Septimius. Acesta precizează că nu a cerut şi nici nu a fost vreodată tentat să pretindă bani, ca să îşi facă meseria. "Cum aş putea să iau bani de la o persoană care zace de durere? Nu-mi imaginez. Nu mi-a trecut vreodată prin gând să fac asta. Nu concep aşa ceva", a adăugat medicul.

Întrebări şi răspunsuri

V-a tentat vreodată să plecaţi în străinătate?

Nu, nici prin gând nu mi-a trecut. N-aş părăsi România nici pentru salarii de 5.000 de euro. Aici este locul meu. Dacă ar emigra toţi, cine ar mai rămâne în spitale?

Cât câştigaţi lunar din această meserie?

În jur de 500 de euro. Poate nu e mult, poate şi eu mi-aş dori să le duc copiilor acasă mai mult decât un jeleu, dar asta este situaţia. Trebuie să fim încrezători şi să ne dăm toată silinţa să fim profesionişti.

Aţi fost vreodată tentat să luaţi bani de la pacienţi?

Nu, niciodată n-am acceptat un leu ca să tratez un bolnav. Mi s-au oferit sume mari, mi s-au promis maşini şi case ca să îngrijesc pacienţi, dar am refuzat categoric. Prefer să mă las de medicină, decât să încep să accept „atenţii“.