Cornelia Bărbulescu, profesoara de aur cu care Craiova se mândreşte

Predă limba şi literatura română la Şcoala 24 „Sf. Gheorghe“, din Craiova, de 25 de ani. Însă timpul profesiei este mult mai lung, iar când priveşte în urmă se gândeşte că sunt multe lecţiile pe care le-a predat, dar şi cele pe care le-a primit de la elevii săi. Pe seama celor ce i-au fost cu ani în urmă învăţăcei pune şi nominalizarea în cadrul campaniei Adevărul „Profesorii cu care Craiova se mândreşte“ şi l

Crede în respectul câştigat şi nu în cel impus, iar bucuria e cu atât mai mare când îl obţine conştientă că a fost, în cei 35 de ani de învăţământ, un profesor exigent. „N-ai voie să nedreptăţeşti un copil. Îi câştigi respectul dacă eşti corect cu el. Este primul tău judecător“, mărturiseşte Cornelia Bărbulescu. A absolvit Filologia la Craiova, ucenicia şi-a făcut-o în şcolile din comuna Unirea, judeţul Dolj. Au fost alţi nouă ani la Şcoala Specială pentru Surzi, iar de un sfert de veac este la Şcoala 24 „Sf. Gheorghe“, unde opt ani a fost director. Se află în galeria dascălilor cu distincţia „Gheorghe Lazăr II“, cu gradaţie de merit, cărţi de autor şi numeroase prezenţe în comisiile de corectură la admitere.

Îşi aminteşte că în anii de liceu se visa medic, însă din clasa a XII-a a hotărât că vrea să devină profesor. Mai are uneori nostalgia halatului alb, dar doar atât, pentru că dascăl fiind a avut privilegiul de a forma oameni, „de a-i vindeca altfel“.

Studenţia i l-a scos în cale pe domnul Trandafir, un profesor căruia îi poartă un deosebit respect, de la care a învăţat lecţia exigenţei, a seriozităţii, aşa încât astăzi este unul dintre cadrele didactice care poate spune că nu există elevi cu care să nu se înţeleagă, clasă în care să nu îşi poată ţine orele. „Am încercat ca profesor să elimin ce nu mi-a plăcut mie ca elev. Nu i-am strigat niciodată după numele de familie. Mi se întâmplă să întâlnesc foşti elevi care îmi spun «Doamna profesor vă mulţumesc pentru ce sunt!» sau «Nu mi-a ruşine să deschid gura pentru că mi-aţi fost dumneavoastră profesoară de română», şi îmi dau seama că dacă i-a supărat poate când erau copii exigenţa, au înţeles-o mai târziu“, mai spune Cornelia Bărbulescu.

Îşi ţine orele cu DEX-ul pe masă, iar ca să le cultive plăcerea pentru citit le cere elevilor să aibă caiete de lecturi suplimentare.

„Obiectivul meu principal nu a fost să scot olimpici ci să îi ajut pe elevi să ajungă la liceele de ei dorite. Ca să fii olimpic la limba şi literatura română, fără poţi să fii tobă de carte, că dacă nu ţi se îndemână şi nu merge condeiul nu ai făcut nimic“, a mai povestit profesoara Şcolii 24 „Sf. Gheorghe“.

De la elevii săi recunoaşte că a învăţat să privească lumea cu ochi de copil în fiecare zi, considerând că acesta este un privilegiu exclusiv al dascălului. Dacă este totuşi ceva ce nu tolerează la ei atunci aceea este minciuna.

Cât a fost director, şcoala era trecută în galeria celor reprezentative, avea mii de elevi, era printre puţinele în care se învăţau patru limbi moderne: engleză, franceză, italiană şi germană, în sistem intensiv, fondul de carte al bibliotecii se completa cu peste 2.000 de volume, era printre primele unităţi cu laborator de informatică.

Numele său se regăseşte pe mai multe cărţi de autor, precum: „Sintaxa de la A la Z“, „Monografia comunei Sadova“, „Literatura română contemporană“, „Morfosintaxa de la teorie la analiză“ sau „Fonetică. Vocabular. Sintaxă. Grile“