Craiova: Andreea Mihaela Cojocaru, campioană națională la 14 ani
0
În urmă cu patru ani nu prea știa bine cum să alerge în adidas, iar acum antrenorii îi prezic o carieră în atletism mai strălucită decât a Gabrielei Szabo.
La doar 14 ani, Andreea Mihaela Cojocaru se mândrește cu 7 medalii, 3 de aur, 3 de argint, una de bronz și câteva zeci de diplome. Prima medalie de aur a câştigat-o când avea zece ani. A muncit mult pentru aceste trofee. Dublă legitimată la CS „U“ Craiova şi LPS „Petrache Trişcu“, Andreea a cucerit recent la proba de 300 m (bronz) şi la 300 m garduri juniori III (aur), din totalul de 407 participanţi la finala Campionatului Naţional de atletism juniori III.
Alături de Andreea, pe podium, a urcat şi colega ei, Roxana Ene, care a luat aurul la proba de 100 m şi argintul la 200 m. Tânăra s-a apucat să practice atletism de performanță în urmă cu patru ani. A ales acest sport dintr-o întâmplare. „Mă uitam la televizor și îmi plăcea când vedeam tineri sus pe podium. Nu l-am mai lăsat pe tati până când nu m-a dus la un antrenor“, povestește atleta.
Acum este deja campioană națională. Să ajungă la o asemenea performanță a fost nevoie însă de multă seriozitate, după cum ne mărturiseşte tatăl acesteia, ofiţer de carieră. Care a fost rețeta? „Să vrei, să te ții și să ai ambiție“, explică Andreea. Programul atletei de zi cu zi este unul extrem de riguros: şcoală, masă, lecţii, antrenamente şi foarte puţin timp liber. Pe undeva se aseamănă cu programul tatălui, Daniel Cojocaru, plutonier adjutant în cadrul jandarmeriei doljene.
O fire ambiţioasă
„Armata îţi implementează un anumit ritm al vieţii. Totul trebuie să fie ordonat, după un program bine stabilit. Am încercat prin discuţii să o fac să ciupă exact ce îi trebuie din acest stil, dar meritul este şi al soţiei, care o ajută să ţină ritmul cu şcoala“, mai spune tatăl. Micuţa nu se lasă bătută, sub nicio formă.
Dacă pierde, îşi propune să nimicească adeversarul, cu prima ocazie, dar cât mai diplomatic. „Încerc să fiu un adversar de temut, însă doar în teren“, mărturiseşte Andreea. „Are o voință de fier şi e foarte ambiţioasă“, adaugă tatăl. Părinţii sunt mândri de ea şi o suţin permanent. La fel şi profesorii. Ţine foarte mult la antrenorul său, Mateo Paraschiv, pe care îl consideră ca un tată.
Talentul şi dăruirea pentru sport i-au adus uneori însă şi invidie. Andreea spune însă cu părere de rău că nu reuşeşte întotdeauna să-i facă pe cei din jur să înţeleagă că orgoliile din teren nu-şi au rostul în plan personal. „Sunt persoane invidioase pe mine, dar eu nu ţin de cont de asta şi îi respect pe fiecare pentru ceea ce sunt“, adaugă atleta. Deşi este vacanţă, Andreea continuă zilnic antrenamentele, pentru că urmează un nou concurs naţional de Grand Prix la atletism juniori în sală.
NĂSCUTĂ 2 septembrie 1995, Craiova
STUDII Elevă la Liceul cu Program Sportiv Petrache Trișcu
EXPERIENȚĂ Campioană națională copii 2008, Campioană națională 2009 juniori la 300 garduri
ASPIRAȚII Vrea să ajungă campioană mondială
Ce-i place
Adoră desenele animate, calculatorul, să deseneze, să citească. Este un mare fan al Gabrielei Szabo. Să urmeze sfaturile tatălui. (foto cu tasu)
Ce nu-i place
Oamenii cu două fețe, care în față zâmbesc, iar în spate te vorbesc de rău. Nu îi place cearta şi oamenii invidioşi pe nedrept.
Întrebări și răspunsuri
Crezi în şansa de a ajunge mai sus ca Gabi Szabo?
A.C.: Da! Domnul Mateo mi-a spus că dacă mă țin de treabă și sunt ambițioasă, o să pot ajunge la performanţele ei. Poate chiar mai sus. Îmi doresc foarte mult să ajung campionă mondială şi să particip la jocurile olimpice din 2016, de la Beijing.
Ce îţi doreşti în prezent?
A.C.: Să fac parte din Lotul Naţional al României. Şi să câştig Grand Prix-ul din iarnă. Am făcut record absolut la proba de ştafetă – 2’18’’42 sutimi şi record personal 55,5 sutimi. Vreau să le depăşesc.
Se încarcă comentariile...
