Statisticile Premiului Nobel. Care este cel mai tânăr laureat, recompensat la vârsta de doar 17 ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În istoria fundaţiei Nobel, fondate de inventatorul suedez Alfred Nobel, există statistici care relevă schimbările şi încercările prin care a trecut omenirea: războaie, dictaturi, luptă pentru pace şi mai presus de toate, triumful ştiinţei.

O hartă realizată de Fundaţia Nobel arată care este ţara de origine a celor mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel. Statele Unite ale Americii conduce detaşat topul Nobel-ilor cu 259 laureaţi. Urmează Marea Britanie cu 99 laureaţi, Germania - 80 laureaţi, Franţa - 54 laureaţi, Suedia - 29 laureaţi, Rusia, Polonia - 26 laureaţi, Japonia - 24 laureaţi, Italia - 19 laureaţi, Canada, Cehia - 18 laureaţi, Olanda - 16 laureaţi, Norvegia, Danemarca, China - 12 laureaţi, Australia - 10 laureaţi, Africa de Sud - 9 laureaţi, India - 8 laureaţi.

România, cu cei 4 laureaţi ai săi (George Emil Palade - Premiul pentru Medicină în 1974, Ellie Wiesel - Premiul pentru Pace în 1986, Herta Muller - Premiul pentru Literatură - 2009, Stefan W. Hell - Premiul penru Chimie 2014) este undeva spre coada clasamentului, pe aceeaşi treaptă cu Belarus, de exemplu, după Finlanda sau Ucraina care au 5 laureaţi. Africa este continentul cu cei mai puţini laureaţi.

Cel mai tânăr câştigător de Nobel este laureata Premiului pentru Pace Malala Yousafzai, care a primit distincţia la vârsta de 17 ani, în 2014. Cel mai bătrân câştigător este Leonid Hurwicz, care a fost recompensat cu Nobelul la etatea de 90 ani, pentru Economie în 2007.

Au existat două situaţii în care laureaţii au refuzat primirea onorantului premiu. Jean-Paul Sartre, căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1964, a declinat Nobelul rămânând constant principiului său de a refuza orice onoruri. La fel a procedat Le Duc Tho, care a împărţit Premiul Nobel pentru Pace în 1973 cu secretarul de stat american ONU Henry Kissinger. Cei doi au primit distincţia pentru negocierea acordului de pace în Vietnam. Dar Le Doc Tho a declarat că nu se găseşte în poziţia de a accepta un premiu pentru pace, atâta vreme cât ţara sa, Vietnam, este afectată de război.

Alţi 4 laureaţi au fost forţaţi de autorităţi să refuze Premiul Nobel. S-a întâmplat unor cercetători germani în chimie şi fiziologie - Richard Kuhn, Adolf Butenandt şi Gerhard Domagk, cărora Adolf Hitler le-a interzis să primească vreo distincţie. Ulterior, după îndepărtarea regimului hitlerist, cei trei laureaţi au putut intra în posesia premiului, dar nu şi a răsplatei financiare acordate de fundaţie.

Acelaşi lucru l-a trăit Boris Pasternak, scriitorul rus căruia Uniunea Sovietică i-a pus în vedere să nu accepte Premiul Nobel pentru Literatură decernat în 1958. El acceptase iniţial distincţia, apoi a fost silit să renunţe la ea.

Trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace erau arestaţi în momentul premierii lor. Este vorba despre jurnalistul german Carl von Ossietzky în 1935, politiciana birmaneză Aung San Suu Kyi în 1991 şi activistul chinez pentru drepturile omului Liu Xiaobo în 2010.

Istoria Nobel a consemnat dăţile când o personalitate a fost premiată de mai multe ori, în diferite domenii. Ca instituţie, Crucea Roşie a primit de 3 ori Premiul Nobel pentru Pace, fondatorul Henry Dunant fiind chiar primul laureat al acestui premiu, în 1901.

Dar Linus Pauling este singurul om care a primit Premiul Nobel de două ori, pentru Chimie în 1954 şi pentru Pace în 1962, fără să-l împartă cu nimeni. Chimistul american Linus Pauling a trăit în perioada 28 februarie 1901 - 19 august 1994. El a întrecut-o pe faimoasa savantă Marie Curie, premiată pentru Fizică în 1903 şi pentru Chimie în 1911, pentru opera sa realizată alături de soţul ei Pierre Curie.

Alt dublu premiat este fizicianul american John Bardeen, care a fost onorat cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1956 şi în 1972. Biochimistul britanic Frederick Sanger a cucerit de două ori Premiul Nobel pentru Chimie, în 1958 şi în 1980.

Istoria Premiului Nobel

Ceremonia în care sunt premiaţi cei mai valoroşi oameni de ştiinţă, literaţi şi militanţi pentru pace, din domeniile Fizică, Chimie, Medicină, Literatură, Pace, Economie, a fost iniţiată în anul 1901, la dorinţa unui bogat inventator, Alfred Nobel, suedezul care a inventat, printre altele dinamita, cauciucul sintetic, piele şi mătase artificială. Conform dorinţei lui Nobel (21 octombrie 1833 - 10 decembrie 1896), întreaga sa avere a fost donată pentru a fi folosită la premierea „acelora care în anul precedent au conferit umanităţii cel mai mare beneficiu“.

Familia a contestat decizia lui Alfred Nobel de a-şi lăsa întreaga avere aşezământului care să premieze personalităţile cele mai merituoase. Primul Premiu Nobel a putut fi acordat abia la 5 ani de la moartea fondatorului, în anul 1901.

Aşa cum a lăsat scris în testament Nobel, premiile pentru Fizică şi Chimie sunt acordate de Academia Suedeză de Ştiinţe, Premiul pentru Medicină este acordat de Institutul Karolinska din Stockholm, Premiul pentru Literatură - de Academia din Stockholm, iar Premiul pentru Pace este decernat de un comitet format din 5 persoane alese de Parlamentul unicameral al Norvegiei (Norwegian Storting).

De atunci, ceremonia are loc anual. Au existat, însă, şi excepţii. Decernarea premiilor Nobel a fost întreruptă în timpul celor două Războaie Mondiale: 1914-1918 şi 1939-1945. Dar a mai existat o cauză: lipsa valorii recunoscute pe plan mondial a operelor luate în considerare pentru premiu.

Statutul Fundaţiei Nobel stipulează: „Dacă niciuna dintre operele luate în considerare nu are importanţă pentru întreaga omenire, premiul nu va fi acordat şi va rămâne pentru următorul an. Dacă nici următorul an, premiul nu poate fi acordat din aceleaşi considerente, suma cuvenită câştigătorului va fi adăugată fondurilor fundaţiei“.

În total, din 1901 până în 2016, Premiul Nobel a rămas neacordat de 49 ori.

Astfel, Premiul Nobel pentru Fizică nu a fost dat în anii 1916, 1931, 1934, 1940, 1941, 1942.

Premiul Nobel pentru Chimie nu a fost decernat în anii 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941, 1942.

Premiul Nobel pentru Medicină nu a avut câştigător în anii 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941, 1942.

Premiul Nobel pentru Literatură a rămas la fundaţie în anii 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942, 1943.

La extreme sunt premiile Nobel pentru Pace şi pentru Economie.

Premiul Nobel pentru Pace a avut cele mai multe neacordări: 1914, 1915, 1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1939, 1940, 1941, 1942, 1943, 1948, 1955, 1956, 1966, 1967, 1972.

În schimb, Premiul Nobel pentru Economie are o istorie mai scurtă. Este cel tânăr premiu Nobel, fiind instituit în anul 1969. Premiul Nobel pentru Economie a fost instituit în 1969, iar de atunci a fost acordat de 48 ori.

Alfred Nobel Sursa foto wikipedia.org

image

Pe aceeaşi temă:

Care sunt anii în care Premiul Nobel a rămas nedecernat. Motivele pentru care fundaţia suedeză a refuzat acordarea prestigiosului trofeu

Învăţătoarea din România care a răzbit până la inima poetului Rabindranath Tagore, primul laureat Nobel al Asiei

Testamentul prin care a fost instituit Premiul Nobel. Ce a scris cu limbă de moarte inventatorul dinamitei

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite