Musulmanii sunniţi din Dobrogea, cercetaţi antropologic de elveţieni: „Cea mai curată limbă tătară se vorbeşte în România“
0
Un inedit studiu antropologic a fost realizat de studenţii unei universităţi din Elveţia, care au vizitat România pentru prima dată. Ei au fost curioşi să vadă ce înseamnă să fii musulman, islamic, într-o ţară post-socialistă din Europa.
Comunitatea musulmană din România a fost obiect de studiu antropologic pentru un grup de studenţi şi masteranzi de la Universitatea Fribourg din Elveţia. Străinii au dorit să cunoască la ei acasă turcii şi tătarii care trăiesc la Bucureşti, dar mai ales în Dobrogea. Impresiile, fotografiile şi concluziile lor au fost strânse într-o broşură inedită intitulată „Dobrogea în 5 zile: antropologul debutant faţă în faţă cu Celălalt“, apariţie salutată de Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului.
Şapte studenţi şi masteranzi în Antropologie Socială şi Geografie, coordonaţi de prof. dr. Francois Ruegg şi de doctoranda Raluca Mateoc de la Universitatea Fribourg din Elveţia, au întreprinso muncă de teren în cadrul unei şcoli de vară („Identităţi multiple şi punerea în scenă a etnicităţii“) derulată în iunie 2014. „Obiectivul nostru a fost să facem o mică etnografie a turcilor, tătarilor şi romilor musulmani din Dobrogea. Nouă zile a durat cercetarea de pe teren, în care am vrut să cunoaştem cât mai mult din viaţa de zi cu zi a indivizilor din comunitatea studiată. Patru zile le-am petrecut la Bucureşti şi cinci zile - în Dobrogea“, explică Raluca Mateoc.
Venind printre musulmani, studenţii din Elveţia au putut cunoaşte modul de trai al comunităţii formate din turci, tătari şi ţigani. Ei au participat efectiv la viaţa comunităţii, observând obiceiurile oamenilor şi punându-le întrebări despre viaţa lor. Ce înseamnă să fii turc, sau după caz, tătar, de religie islamică, în România post-socialistă? - a fost principala întrebare a studiului realizat de elveţieni.
Impresiile străinilor aflaţi pentru prima oară în România
Programul elveţienilor a început cu vizita la sediile uniunilor reprezentative ale comunităţilor - UDTR şi UDTTMR din Bucureşti şi din Constanţa, precum şi la sediul Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului. Viitorii antropologi au luat contact şi cu Comunitatea greacă Elpis din Constanţa, pentru a vedea cât de diversificat este mozaicul etnic din Dobrogea. Au descins în comunităţile musulmane din Babadag şi Fântâna Mare, unde au observat şi au luat notiţe despre arhitectura locurilor, a caselor, despre tradiţiile şi obiceiurile localnicilor. Toată documentarea lor, pas cu pas, se află în broşura apărută la finele lui 2015. Ei au realizat şi un e-book, care include fotografii şi cele şapte lucrări ale studenţilor şi masteranzilor aflaţi pentru prima oară în România.
„La UDTTMR am fost întâmpinaţi cu poveşti despre deportările suferite de tătarii crimeeni, prin mărturia unei istorii de familie însoţită de documente şi fotografii. Am fost, de asemenea, întâmpinaţi cu o prezentare cu privire la ADN-ul mitocondrial, ca dovadă a apartenenţei tătarilor la popoarele turcice şi traseului acestora prin stepele Mongoliei, sau cu interpretarea unui cântec folcloric în limbă tătară. În vizită la UDTR Bucureşti am aflat că tinerii îşi propuneau, printre altele, publicarea unei cărţi cu reţete culinare ale turcilor din România. Am fost primiţi de fiecare dată cu preparate culinare specifice“, relatează Raluca Mateoc, doctoranda româncă de la Fribourg, absolventă de Jurnalism şi Antropologie Socială a Universităţii din Bucureşti.
„Pe teren, antropologul observă şi este la rândul lui observat. Când am făcut un tur cu taxi-ul până într-o fundătură din cartierul Ferentari, am fost ca într-un safari – am privit de la distanţă pentru câteva minute viaţa din acel loc. În acelaşi timp, noi ca antropologi am fost observaţi de cei ce, în stradă fiind, au remarcat prezenţa noastră. Am fost observaţi şi de şoferii de taxi, care erau curioşi şi intrigaţi cu privire la interesul nostru pentru romi“ - France Genin.
Ţigancă din Dobrogea Foto France Genin
„Prof. Suri Baubek, fost preşedinte al UDTTMR, vorbeşte despre dispariţia progresivă a limbii tătare, şi despre ideea de a oferi o şcolaritate adaptată la limbă maternă copiilor tătari din Dobrogea. Dânsul remarcă faptul că, în cazul comunităţii turce, învăţământul în limbă maternă este posibil, pe când tătarii nu au aceleaşi mijloace şi aceeaşi susţinere financiară. Prof. Baubek ne-a mai vorbit despre ADN-ul mitocondrial care permite retrasarea migraţiilor etniei tătare de-a lungul istoriei, dar ajută şi la identificarea diasporelor. Prof. Suri Baubek ne-a vorbit aşadar despre originea asiatică îndepărtată a etniei tătare şi diversele ei traiectorii de migraţie. Ca o concluzie, în mai multe reprize România multiculturală a fost descrisă că o ţară deschisă şi tolerantă cu privire la diversele populaţii care o constituie. Am descoperit nişte dispozitive politice foarte interesante cu o reprezentare relativ avangardistă a celor 19 minorităţi etnice în Parlament. Fiecare din reprezentanţii oficiali ai minorităţilor întâlnite (turci, tătari, greci) s-au arătat recunoscători pentru faptul că locuiesc într-o ţară care arată respect diversităţilor etnice“ - Carole Joye
„Un reprezentant al Uniunii Turcilor din Bucureşti explică faptul că nu există prejudecăţi cu privire la români şi tătari în comuna sa, iar convieţuirea cu alte popoare ar reprezenta un avantaj. Membrii Uniunii Tătarilor din Constanţa se privesc că pe un grup etnic îndrăgit, atribuind asta ospitalităţii, educaţiei şi toleranţei lor. Apoi observaţiile în familiile de rromi arată o structură patriarhală. Rolul de gazdă şi de partener de dialog este atribuit persoanelor de sex masculin. Descrieri cu privire la mărimea familiei (mulţi copii) sau a căsătoriilor la vârste mici (sub 20 de ani) sunt aspecte care creează neînţelegere la alte grupe de populaţie. Prin fonduri structurale ale EU (conform Comisiei Europene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune, 2010) şi atenţia specială pe care o primesc de la organizaţii de ajutorare, rromii sunt plasaţi într-un loc din care alţii îi privesc că pe nişte victime ale societătii. Această imagine este des amintită în Europa de Vest. Pentru acest «tratament special» rromii sunt parţial invidiaţi de alte minorităti. Astfel, un reprezentant al Uniunii Turcilor din Constanţa a exprimat îngrijorarea că alte minorităţi etnice sunt uitate şi neglijate de către politică“ - Luca Imhoff
„În România rromii şi tătarii reprezintă minorităti etnice în adevăratul sens al cuvântului. Ele se delimitează prin caracteristici obiective, precum şi subiective de restul populaţiei şi rămân în cea mai mare parte între ei. Este frecvent faptul că minoritătile etnice se căsătoresc endogam, pentru a rămane între ei şi pentru a păstra valorile lor identitare. Dintre rromi, doar aproximativ 40% dintre ei vorbesc Romanes (Hausleitner, 2008:83). Se pare că nu se valorizează foarte puternic limbă Romanes. Mai mult se cultivă limbă romană sau la imigranţi, limbă tării în care au locuit anterior. Rromii nu aparţin unei religii unitare. Pentru ei religia nu este un aspect central al vieţii. În istorie se consemnează faptul că adeseori şi-au schimbat religia din motive tehnice, de supravieţuire şi că s-au adaptat religiei oamenilor printre care locuiau“ - Julia Meyer
„Într-o franceză a secolului trecut excelentă, un membru al Uniunii Tătare din Bucureşti ne-a făcut o demonstraţie a originii poporului sau – acesta, în ciudă multiplelor deplasări rămâne unit, datoria ADN-uului mitocondrial asemănător la toţi cei care pot fi consideraţi tătari“ - Auréliane Froelich
La geamie Foto Julia Meyer
„Atât turcii, cât şi tătarii sunt musulmani sunniţi şi au legături umanitare sau economice cu Turica. Dorina Uniunilor este de a promova limbile turcă şi tătară. Cea mai curată limbă tătară se vorbeşte în România. Aledin Amet (secretar de stat în cadrul DRI) crede ca suntem contemporani cu ultima generaţie care vorbeşte limbă tătară. Păstrarea limbii este o problemă pentru această comunitate şi este legată de problema revendicarii unei identităţi etnice, care va apărea şi ea în viitorul apropiat.
La sediul UDTTMR Bucureşti au loc săptămânal lecţii de limbă tătară, la o astfel de lecţie ar fi trebuit să participăm şi noi, dacă nu aveam deja programată plecarea spre Constanţa. Tătarii consideră Turcia că pe o ţara-mamă, iar Turcia vede tătarii ca parte a populaţiei lor. Turcia le-a deschis frontierele în perioada comunistă, când ei au fugit nu de România, ci de consecinţele regimului politic de atunci. Tătarii se consideră un popor turcic, de acolo şi numele Uniunii - UDTTMR. În discursul popular, tătarii sunt numiţi turci. Tătarii percep negativ perioada comunistă - atunci, ei au reuşit să îşi păstreze identitatea doar prin religie. Mai mulţi speakeri de la UDTTMR subliniază faptul că regăsim un număr de intelectuali în cadrul acestei comunităţi.
La întâlnirea de la sediul UDTR Bucureşti, printre altele, am abordat romilor musulmani din Dobrogea şi apartenenţa lor la etnia turcă. Ne interesa viziunea UDTR cu privire la această populaţie. Răspunsul primit a fost că aceştia sunt consideraţi ca fiind de etnie turcă, dar în acelaşi timp ei se autoizolează prin practicile lor. Nu participă la activităţile Uniunii, ci doar la sărbători. În cadrul UDTR, tinerii turci par mai implicaţi în a conserva identitatea culturală a comunităţii, decât tinerii tătari. Spiritul UDTR este unul încrezător în viitor, cu o dorinţă puternică de a-şi promova patrimoniul cultural. Din discuţia cu un imam al moscheii Carol am aflat că nu toţi imamii din Dobrogea sunt formaţi în Turcia, unii făcându-şi studiile în Arabia Saudită, ţară care face şi donaţii musulmanilor din Dobrogea“ - Aline Mabillard.
Tot Aline Mabillard vorbeşte despre satul musulman din Dobrogea - Fântâna Mare, fost Başpunar: „La prima vedere, satul nu este diferit de celelalte sate traversate cu microbusul. Locuitorii sunt săraci, majoritatea se deplasează cu căruţe trase de căi. Familia pe care am vizitat-o îşi cultivă propriile legume şi cresc pui pentru ouă şi carne. În geamia din sat nu este loc separat pentru bărbaţi şi pentru femei – prin urmare, femeile au o zi separată a săptămânii pentru a se ruga la geamie. Ne aşteptam să descoperim nişte identităţi asemănătoare la turci şi tătari, având în vedere că aceştia au o religie comună. Dar celor două etnii nu le place să fie confundate şi se lăuda cu bogăţii şi moşteniri diferite“.
Foto Julia Meyer
„Cum îşi definesc minorităţile studiate apartenenţa? În cazul nostru, turcii îi consideră pe tătari că fiind turci (în sensul de apartenenţă la Turcia, dar şi la popoarele de limbă turcă, originare din Asia Centrală), dar nu şi pe romii musulmani. În ciuda faptului că romii se identifică prin religia lor comună. Am putut observa acest lucru în două contexte: la Uniunea Turcă şi în discuţia cu un imam la Moschea Carol. Romii sunt consideraţi a fi «răi musulmani», şi deci diferiţi de turci şi tătari. Turcia susţine crearea de asociaţii, educaţia, şi subvenţionează anumite canale media. La nivel religios, Diyanet-ul, Preşedenţia Afacerilor Religioase din Turcia, are ca obiectiv perpetuarea unei viziuni proprii a Islamului, care se opune influenţei wahhabite sau şiite. Această structură a finanţat fondarea unei şcoli la Medgidia şi renovarea moscheii din Babadag. Ankara susţine comunităţile religioase prin recrutarea imamilor turci sau prin accesul la literatură religioasă. Pe teren am întâlnit un imam din Babadag. Fiind surprinşi de faptul că nu vorbeşte decât turcă, putem presupune acum că a profitat de programele puse în practică de Diyanet. Din vizitele noastre la sediile UDTR din Bucureşti şi Constanţa, am înţeles că sprijinul Turciei este căutat şi apreciat de către cele două comunităţi. Acest sprijin exterior este atât financiar cât şi moral. Această susţinere permite, de asemenea, legitimarea unui ataşament istoric şi cultural la Turcia, şi, prin extensie, la familia popoarelor turcice.
În cele patru sedii vizitate ale uniunilor am putut vedea o efigie sau un tablou cu Mustafa Kemal Atatürk, creator a Turciei moderne şi promotor al laicităţii, evitând în acelaşi timp un amestec în politicile fostelor provincii otomane. De ce tătarii promovează imaginea lui Ataturk, care, prin reformele impuse, este de asemenea un simbol al laicităţii? Noi am văzut, pe de altă parte, că islamul joacă în rol important în afirmarea identităţii, în cazul tătarilor, de aici mirarea noastră. Răspunsul poate fi găsit în alte elemente - în exteriorul sediului UDTTR Constanţa, găsim bustul lui Ataturk şi deviza «Ne mutlu Türküm diyene» («Fericit cel ce se poate numi turc»). De asemenea, bustul lui Ismail Gaspirali, un intelectual pan turc care a promovat la sfârşitul secolului al 19-lea unirea popoarelor Crimeei într-o singură naţiune. Deviza lui este «Dilde, fikirde, işte birlik» («Unitate în limbă, idee şi acţiune»). La sediile UDTR avem steagurile Turciei şi a României, iar la cele ale Uniunilor tătare se adaugă cele ale Hanatului Crimmei şi ale Oigurilor, un popor turcic din China. Tătarii subliniază altfel apartenenţă lor la popoarele turcice din Asia Centrală. Eden, gazda noastră la UDTTMR, spune că prezenţa drapelului Turciei arată recunoştinţă tătarilor pentru naţiunea moştenitoare a imperiului otoman şi rolul sau de protector al tătarilor. Prin intervenţiile şi speakerii invitaţi la întâlnirile cu noi, turcii şi tătarii au scos în evidenţă aspecte diferite ale culturilor lor. În mod global, în cazul turcilor, accentul a fost pus pe elanul tinerilor şi dinamică inter generaţională, iar pe de altă parte, pe religie, având în vedere discursul profesorului Mehmet, traducător al Coranului.
În cazul tătarilor de la UDTTMR Bucureşti, reprezentanţii întâlniţi au fost profesori, folcloristi, cântăreţi. Educaţia, numărul mare de intelectuali din comunitate, folclorul, au avut un loc important în discursurile lor. Având în vedere prezentarea profesorului Baubek cu privire la ADN-ul mitocondrial, observăm că tătarii îşi revendică atât descendenţa din popoarele turcice, cât şi particularitatea lor ca tătari crimeeni. Preşedintele UDTTMR Constanţa insistă asupra folosirii termenului de «comunitate», care implică recunoaştere, pe când termenul de «minoritate» implică toleranţă. Observăm la nivelul tătarilor o dorinţă reală de a fi consideraţi ca nişte cetăţeni români, şi nu doar ca un grup etnic propriu zis şi acceptat. O sărbătoare îi distinge pe tătarii din România de turci: Nevruz-ul. Tătarii sărbătoresc Nevruz-ul în 21 martie, cu ocazia echinocţiului de primăvară. În Turcia, această sărbătoare a fost asociată patrimoniului kurd şi interzisă până în 1990. Ambele comunităţi se mobilizează pentru transmiterea culturilor lor. Turcii propun cursuri gratuite de limbă turcă, accentul find pus pe generaţia tânără. La tătari, 13 decembrie este ziua lor oficială. Un alt exemplu este cartea de bucătărie editată de UDTTR în tătară şi tradusă în română şi în engleză. Elementele puse în evidenţă în cazul turcilor sunt susţinerea ţării-mamă, trecutul otoman şi limbă. În cazul tătarilor, aceştia insistă asupra legăturilor lor cu popoarele turcice, dar şi asupra specificităţii lor ca tătari, punând un accent asupra istoriei (memoria Surgûn-ului), traiectoriei lor de migraţie, precum şi prezervării tradiţiilor lor, din perspectiva unei utilizări tot mai scăzute a limbii tătare în România. Rămâne astfel întrebarea deschisă - după posibila pierdere a limbii, cum se va reinventa idenitatea tătarilor din România?“ - Marie Goy
Dr. Francois Ruegg, profesorul care a organizat acest program în colaborare cu Raluca Mateoc, a fost prezent în România în timpul şcolii de vară. Profesorul Ruegg este, de altfel, un bun cunoscător al ţării noastre, fiind colaborator din anul 2002 al Universităţii Bucureşti, unde predă sesiuni bianuale (în martie şi în noiembrie), la Departamentul-Catedră UNESCO de la Facultatea de Filosofie, în cadrul cursului de Teorii Sociale, la programul de Master Comunicare interculturală şi interreligioasă din perspectiva integrării europene. În luna martie, dr. Francois Ruegg intervine în cursul Antropologia societăţilor europene, cu focus pe Europa centrală şi orientală. Activitatea sa a convins. „Pentru antropologul începător, această şcoală de vară a fost cheia către munca de teren. Păşind într-o lume necunoscută, studenţii au căpătat o percepţie concretă cu privire la diversitatea culturală din România, atât în Capitală, cât şi în Dobrogea. Prin contactul cu nişte minorităţi puţin cunoscute, aceştia au putut avea o viziune asupra diversităţii culturale într-un stat membru recent al Uniunii Europene“, a declarat profesorul Francois Ruegg.
Departamentul pentru Relaţii Interetnice a fost aşa încântat de rezultatul studiului antropologic realizat de elveţieni, încât va organiza o nouă şcoală de vară în acest an.
La Histria Foto Carole Joye
Pe aceeaşi temă:
Musulmanii consideră Dobrogea bună de manual pentru predat Europei
Biblia versus Coranul. Ce au în comun şi ce le separă pe cele mai filosofice dintre cărţile lumii
Se încarcă comentariile...
