Klaus Iohannis, la CNE Cernavodă: „Băieţii deştepţi au cules până acum roadele muncii voastre. Dar a venit timpul oamenilor deştepţi“

Klaus Iohannis vizitează Centrala de la Cernavodă FOTO Sînziana Ionescu

Preşedintele Klaus Iohannis a vizitat marţi, 18 octombrie, Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă, unde a purtat discuţii cu conducerea Nuclearelectrica şi CNE Cernavodă, dar şi cu angajaţi ai centralei. Iohannis a făcut turul unităţii, apoi a luat masa de prânz alături de oamenii muncii, în cantina din campus. El a mâncat o supă, friptură la grătar cu piure de cartofi, salată de gogoşari.

Iată ce a transmis preşedintele Klaus Iohannis la întâlnirea cu angajaţii de la CNE Cernavodă:

„În primul rând, daţi-mi voie să vă spun că mă bucur să fiu astăzi aici, împreună cu dumneavoastră. Mulţumesc pentru invitaţie! Doamna Director General şi cu mine ne-am întâlnit acum câteva săptămâni la un eveniment şi cred că am provocat această invitaţie, dar ea a venit prompt şi sunt foarte mulţumit că astăzi am putut să dau curs acestei invitaţii.

Acum, sfârşitul anului 2016, că deja ne îndreptăm spre sfârşit, are o semnificaţie foarte specială pentru dumneavoastră. Se împlinesc, dacă bine am reţinut, pe 2 decembrie 20 de ani de la punerea în funcţiune a primei unităţi.

A fost un moment extrem, extrem de important nu numai pentru industria energetică românească, dar mai ales pentru dumneavoastră, care, practic, aţi participat la înfiinţarea unei noutăţi absolute în România, o centrală electrică care foloseşte energia nucleară. Şi lucrurile au evoluat foarte, foarte bine. În 2007 s-a dat în folosinţă a doua unitate, iar pentru România, în ziua de astăzi, este o mândrie că sunteţi dintre cei cinci cei mai buni din lume care au atins un nivel de siguranţă şi fiabilitate care se situează net deasupra mediei şi clar înspre vârf.

În acest sens, vreau să mai subliniez încă o dată că trebuie să fim foarte conştienţi că România are în momentul de faţă un potenţial enorm în zona energetică. Avem Centrala Nucleară, este self-evident că astăzi sunteţi pe locul întâi, avem producătorii clasici de energie, avem însă resurse importante, gaze naturale, petrol şi toate acestea ne creează nouă, creează României, oportunităţi speciale şi, cu siguranţă, şi probleme specifice.

Tocmai de asta este foarte important să acţionăm în continuare inteligent. Este nevoie de multă inteligenţă şi de multă viziune pentru a folosi aceste oportunităţi. Revin la energia pe care o produceţi dumneavoastră. Este un atu extrem de important că România are un ciclu nuclear complet. Acest avantaj este semnificativ şi trebuie păstrat. Asistăm, în ultima vreme, la câteva evoluţii nesatisfăcătoare, şi nu vorbesc aici de unitatea în care ne aflăm, ci vorbesc de industrii conexe, unde lucrurile se pare că au intrat într-un con de umbră şi, cu siguranţă, este o nevoie de o atenţie suplimentară din partea guvernanţilor pentru întregul ciclu.

Suntem, noi, România, aproape independenţi energetic. La nivelul Uniunii Europene, ne situăm pe locul trei la acest indicator de independenţă energetică. Însă, aceste lucruri nu se păstrează de la sine. Este nevoie de o strategie bine făcută, bine gândită, în sectorul energetic şi aici locul şi rolul Centralei de la Cernavodă trebuie să fie unul extrem, extrem de important.

În prezent, ştim că se lucrează la nivelul Guvernului la Strategia Energetică a României pentru perioada 2016-2030 şi cred că aici avem o provocare importantă. Piaţa energetică mondială este într-o situaţie puţin curioasă. Preţurile la energie scad. Oferta este în general destul de mare şi acest lucru induce două lucruri, unul foarte bun şi unul care pune probleme industriei.

Efectul foarte bun este pentru consumator. Energia devine din ce în ce mai ieftină. Însă, aceste lucruri nu merg la infinit, fiindcă, pentru industrie, dacă preţul scade prea mult, atunci lipsesc banii pentru investiţii, fără de care nu se poate continua. Şi vorbim chiar în cazul dumneavoastră de investiţii specifice care nu sunt absolut deloc un lux, ci sunt investiţii care asigură un ciclu lung de funcţionare şi asigură siguranţa specifică.

Nimeni nu-şi doreşte o centrală nucleară care este nesigură. Noi ne dorim pentru România să păstrăm acest nivel extraordinar de siguranţă, de fiabilitate, pe care l-aţi atins şi pentru care, cu siguranţă, meritaţi să vă felicit.

Am discutat cu conducerea Companiei Naţionale despre viitorul pe care îl văd cei care conduc această companie pentru energetica românească şi pentru unităţile, în special cele de aici, din Cernavodă. Şi cred că mi s-a prezentat o variantă de dezvoltare pentru viitor care, probabil nu întâmplător, vine exact în direcţia pe care mi-o imaginez că ar fi bună pentru o dezvoltare şi anume o diversificare a ofertei, o diversificare pe care dumneavoastră aţi gândit-o în zona serviciilor către public, de exemplu de furnizare a energiei, şi aici cred că este foarte bine venită.

Klaus Iohannis la masă, în cantina din campusul Centralei de la Cernavodă Foto Sînziana Ionescu

Este o zonă cu potenţial. Însă un potenţial care, deocamdată, din motive de construcţii birocratice nu este folosit la optim. Daţi-vă seama că în ziua de astăzi un consumator, dacă vrea să fie conectat la reţeaua electrică, are nevoie de nenumărate avize, aprobări şi durează întregul procedeu cam şase luni de zile. Este foarte mult. În condiţiile în care media în Uniunea Europeană este sub o lună de zile. Iată o zonă unde puteţi să vă extindeţi foarte bine şi sunt convins că, dacă folosiţi managementul eficient cu care lucraţi acum, puteţi să îmbunătăţiţi şi această zonă extrem de importantă, de servicii pentru populaţie.

De ce ar trebui făcut acest lucru? Păi, în primul rând, pentru a intra într-o zonă foarte sustenabilă, într-o zonă care asigură nu doar producţia de electricitate, care asigură şi venituri consistente, şi pentru investiţiile curente, dar şi pentru investiţiile de viitor. Fără investiţii, lucrurile rămân pe loc şi, pe urmă, se deteriorează. Ştiţi foarte bine că avem în plan, noi toţi, dezvoltarea unităţilor III şi IV. În Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, s-a discutat această chestiune şi am stabilit că aceste investiţii în unităţile III şi IV reprezintă investiţii strategice pentru România, sunt de importanţă naţională. Sper că vom avea un progres semnificativ. Autorităţile guvernamentale, împreună cu conducerea Companiei Naţionale, lucrează la aceste negocieri, pe care eu îmi imaginez că le-ar putea finaliza într-un termen rezonabil, poate la anul, şi, atunci, putem să intrăm într-o zonă efectivă de dezvoltare a investiţiei, care ar fi benefică pentru România.

În momentul de faţă, cred că furnizaţi aproape 20% din energia electrică consumată în România. Cred că ar fi foarte bine să mergem până în zona poate de 30% şi atunci avem o ţintă destul de bine conturată, şi putem să mergem înspre ceva ce este mult mai important decât independenţa energetică, spre securitate energetică.

Acum câţiva ani, şi cei din generaţia mea ştiu foarte bine, s-a discutat foarte mult despre independenţa energetică. A fost un fel de obiectiv naţional să fim independenţi energetic. Acest lucru, sigur, nu este foarte rău, dar, în sine, este un obiectiv care nu mai corespunde singur la ce vrem noi să fim în Europa.

În afară de independenţa energetică, care, dacă se atinge, e ok, trebuie să avem securitate energetică. Populaţia trebuie să fie sigură şi industria trebuie să fie sigură că în România accesul la energie este garantat. Acest lucru se poate numai acceptând interconectarea. Fără interconectare, cu celelalte ţări din zona noastră, în special din Uniunea Europeană, nu vom putea să ajungem să avem o securitate energetică. Acest termen a fost foarte des folosit în ultima perioadă şi în Consiliul European, ne preocupă, iar investiţiile în această zonă, după părerea noastră, îmbunătăţesc net securitatea energetică nu numai a României, ci a întregii regiuni.

În afară de acest lucru, apar efecte foarte benefice, cu siguranţă, pe piaţa muncii. Studiile arată că se creează aproximativ 16.000 de locuri de muncă suplimentare în industria aferentă şi la dumneavoastră, luat împreună.

Klaus Iohannis, la „împinge tava“ Foto Sînziana Ionescu

Eu sunt încrezător că se vor găsi cele mai bune soluţii. Şi cred că merită menţionat încă un aspect care ţine, evident, de întregul personal care lucrează aici. În afară de faptul că majoritatea sunteţi oameni super sau hipercalificaţi, şi asta este bine, trebuie să ţinem cont de un factor care este decisiv pentru viitorul acestui sector. Trebuie să găsim metode să-i ţinem pe oameni aici. Asta înseamnă, cu siguranţă, un parcurs, o carieră previzibilă, dar înseamnă şi salarii decente.

Am discutat puţin mai devreme şi am constat că suntem unii care ne încăpăţânăm să rămânem aici. Dar mulţi nu au această încăpăţânare şi sunt oameni foarte, foarte bine calificaţi, care preferă să plece în altă parte, chiar dacă familia lor rămâne aici, fiindcă acolo găsesc condiţii de salarizare mai bune. Este o problemă care trebuie foarte bine judecată, în aşa fel încât să avem în continuare personalul foarte bine calificat aici, la noi în ţară, şi oamenii să se simtă la ei acasă nu doar geografic, ci şi ca şi nivel de trai.

Cred că şi felul în care vă simţiţi dumneavoastră în peisajul, în ghilimele, sigur, românesc, este important. Am trecut, din păcate, prin destui de mulţi ani în care dumneavoastră şi alţii aţi muncit, v-aţi calificat, v-aţi făcut treaba, iar aşa-numiţii băieţi deştepţi au cules roadele. Cred că este cazul să terminăm cu aceste abordări. Eu cred că oamenii deştepţi trebuie să culeagă şi ei roadele, şi aceştia sunteţi dumneavoastră, şi colegele şi colegii dumneavoastră, care lucrează în această industrie, unde este nevoie, de obicei, de o specializare foarte, foarte bună, şi o aveţi. Şi meritaţi să fiţi răsplătiţi pentru ea.

În încheiere, daţi-mi voie să vă felicit pe toţi, şi conducerea, şi cei care lucraţi, şi cei care conduceţi departamente, pentru munca pe care o faceţi aici. Sunteţi o mândrie a României. O spun franc şi pe faţă. Este important ca astfel de modele de succes să fie cunoscute, să fie întreţinute şi să fie ajutate în dezvoltare, nu prin metode banale de ajutor de stat, ci prin metode inteligente de ajutor din partea statului, creându-vă un cadru care vă permite dezvoltarea. Un cadru care nu este doar legislativ, ci este şi un cadru de înţelegere mai largă. Este nevoie de o viziune a României în acest sector şi sper că, împreună cu politicienii, care acum sunt puţin ocupaţi cu campania electorală, să găsim cele mai bune căi pentru a crea această strategie, care păstrează România în vârful energeticii europene şi mondiale.

Vă mulţumesc!”

Sesiune de întrebări şi răspunsuri

Întrebare: „După cum bine aţi punctat şi dumneavoastră puţin mai devreme şi ştim CNE Cernavodă se situează în topul marilor producători de energie nucleară. În acest context, proiectele de investiţii sunt de o importanţă prioritară pentru organizaţia noastră, pentru a ne menţine în special la standardele cerute şi asumate de securitate şi siguranţă. Contextul actual pe piaţa de energie cu o scădere constantă şi accentuată a preţului a dovedit că  proiectele de investiţii au în momentul de faţă o problemă. Care va fi rolul statului în acest context? Mulţumesc!”

Preşedintele Klaus Iohannis: „Cred că am menţionat deja unele aspecte care vin ca şi răspuns la întrebarea dumneavoastră, dar cu siguranţă pot să merg un pic mai departe. Eu cred că rolul statului este extrem de important în aceste investiţii. Statul trebuie să fie un adevărat facilitator pentru a face posibile aceste investiţii, care sunt consumatoare nu doar de resurse financiare, chit că aici că e cel mai uşor de înţeles că n-avem bani şi avem nevoie de bani, dar astfel de investiţii consumă foarte multe resurse umane, care trebuie să existe şi trebuie pregătite. În paralel, este nevoie, şi asta am înţeles foarte bine din discuţiile cu conducerea, de reglementatori performanţi. Altfel, riscăm să intrăm într-o zonă de hiper-reglementare care este contraproductivă şi este de regulă evitată de investitorii privaţi. Şi atunci, dacă statul rezolvă toate aceste probleme, cu siguranţă investiţiile devin fezabile şi devin rentabile. Pentru partea de finanţare şi dezvoltare ştiţi bine că a fost selectat un consorţiu internaţional cu care se poartă negocierile. Însă rolul statului nu se opreşte aici, nu trebuie să fie doar parte în negociere şi în garantare, trebuie să fie parte în pregătirea personalului şi aici îmi face plăcere să reamintesc programul meu „România Educată”, care, în final vrea să avem tineri foarte bine educaţi, care pot accesa fără probleme majore o pregătire care îi aduce, de exemplu, aici la cernavodă. Partea de reglementare şi unităţi reglementatoare este un pic mai complicată, însă părerea mea este că se fac paşi în această direcţie. Ceea ce se pare că ne-a lipsit un pic până acum a fost o viziune a statului asupra viitorului energeticii româneşti, există însă acum la nivel de Guvern preocupări foarte serioase în această direcţie şi cu siguranţă vom avea un cadru bine stabilit şi pentru aceste investiţii, dar nu sunt singurele. Sunt multe alte investiţii pe care România trebuie să le facă şi le face pentru a rămâne competitivă şi aş menţiona poate două proiecte care nu sunt deloc în zona dumneavoastră de expertiză, este gazoductul aşa-numit BRUA, care va fi dezvoltat cu fonduri europene şi este, bunăoară, interconectorul de gaze între România şi Bulgaria care, pur geografic, este cumva în apropierea dumneavoastră şi care permite pe urmă o interconectare superioară faţă de ce avem acum. Toate acestea se pot realiza dacă există un concept bun şi va exista.”

Întrebare: „Domnule Preşedinte, am onoarea să mă adresez dumneavoastră în ceea ce priveşte resursa umană. Ştiu că aţi mai vorbit mai devreme despre asta, dar sunt convins că sunt multe alte lucruri de spus. În acest sens, după cum se cunoaşte, industria nucleară depinde într-un mod major de calitatea forţei de muncă. În acelaşi timp, industria nucleară are nevoie de resurse umane pentru a forma o nouă generaţie de specialişti, înalt calificată. Ce mesaj aţi transmite forţei de muncă actuale precum şi tinerelor generaţii care se gândesc la o potenţială carieră în acest moment? Este pregătită România să reţină forţa de muncă înalt calificată disponibilă în acest moment şi în acelaşi timp să cultive şi să reţină noile talente?”

Preşedintele Klaus Iohannis: „Mulţumesc! Sunt destul de optimist în ceea ce priveşte viitorul forţei de muncă calificată şi foarte calificată. Foarte multă lume a înţeles că pentru a avea un nivel de trai considerabil mai bun decât îl avem acum este nevoie de mai multă educaţie şi acesta este un calcul simplu, nu este un calcul ideologic. Este un calcul care se reflectă în buzunarul oamenilor, cu cât mai bine pregătiţi sunt cu atât mai interesanţi sunt pentru industria reală, pentru economia privată, cum foarte bine ştiţi, că unii dintre dumneavoastră aveţi oferte concrete, ştiţi care este nivelul. Şi atunci, având oameni foarte bine calificaţi automat, dacă statul este suficient de inteligent, şi mă gândesc că este în curs de a deveni smart, e termenul uzual, ca să dezvolte zone şi să le încurajeze, zone care reţin această forţă de muncă foarte calificată, evident că în final vom avea o creştere a nivelului de venituri, o eficienţă economică mult mai bună decât o avem acum, şi atunci toată lumea are şansa să trăiască mai bine inclusiv tinerii are acum sunt în şcoală dacă se califică foarte bine vor găsi un loc de muncă mai bine plătit. Dar, repet, nu acesta este singurul criteriu şi discutând cu oameni tineri am constatat că pentru mulţi este un criteriu dar mai este cel puţin unul la fel de important - şansele de carieră. Trebuie să există o carieră predictibilă pentru cineva foarte bine calificat. Asta înseamnă că trebuie să existe transparenţă în procedurile de promovare, şi aici nu vorbesc doar despre bugetari sau despre partea de stat, ci vorbesc despre economia privată, despre partea de antreprenori privaţi unde lucrurile nu stau mai bine ca la stat. E o poveste că în industria reală este mult mai bine, este exact la fel. Şi trebuie peste tot se ajungem la ceva care într-un cuvânt mai simplu se numeşte meritocraţie. Deci, cine e bun să fie promovat, fiindcă e bun şi pregătit, nu pentru că se cunoaşte cu x şi cu y care îl mai împing un pic înainte. Eu cred că în această zonă de transparenţă, de promovare pe merit avem încă chiar mai mult de lucrat decât în zona de salarizare. La salarizare dacă ne uităm sunt deja destule job-uri, până şi la stat, unde se câştigă destul de bine, câteodată surprinzător de bine şi sunt job-uri în privat unde, iarăşi, se câştigă destul de bine. Însă dacă vrem să facem următorii paşi înspre o Românie puternică, o Românie prosperă trebuie să rezolvăm partea de transparenţă şi meritocraţie.”

Întrebare: „Domnule Preşedinte, doresc să vă adresez o întrebare legată de poziţia României în Europa, din punct de vedere energetic, şi în special poziţia viitoare. Cum vedeţi, în viitor, rolul României pe Piaţa Unică Europeană? Are România premisele de a deveni un actor energetic regional? Ce măsuri sunt necesare, în prezent, pentru ca acest lucru să se întâmple? Menţionez că proiectul Unităţilor 3 şi 4 este o aşteptare pentru noi, iar funcţionarea celor două reactoare are aduce un aport energetic semnificativ pentru România. Mulţumesc!”

Preşedintele Klaus Iohannis: „România, cu siguranţă, are deja acum un rol important regional, dacă vorbim de zona energetică şi de securitatea energetică. Dar, acest rol, după părerea mea, este încă prea mic pentru de ce putem noi să realizăm în România, dacă ne străduim un pic mai tare. Este nevoie de o viziune mult mai curajoasă, este nevoie de o deschidere mult mai mare şi este nevoie de conştientizarea nevoii de dezvoltare, şi dacă spun dezvoltare nu mă refer doar la dezvoltarea de tip hard, ci la dezvoltarea de tip educaţie. Şi toate acestea o să ne pună în poziţia să retehnologizăm întreaga industrie energetică. Dezvoltarea Unităţilor 3 şi 4 nu trebuie să ne-o imaginăm neapărat ca şi o dezvoltare care face să producem neapărat mai multă electricitate dar ne pune în poziţia să închidem unităţi care poluează prea mult, sau sunt ineficiente, sau sunt uzate moral. Şi atunci, România se va transforma într-o ţară care produce energie destul de multă, curată şi accesibilă. Accesibilă este doar dacă dezvoltăm întreaga reţea de inter-conectori cu vecinii, altfel rămânem puţin izolaţi. Şi pentru dumneavoastră, în Cernavodă, cred că o oportunitate bună, vom vedea dacă vom ajunge acolo, este Moldova, care are probleme şi mai grave în această zonă. şi cu siguranţă o bună oportunitate ar fi transportul de energie electrică spre Moldova. Fiindcă problema întotdeauna se pune şi la modul acesta. Ok, producem, şi poate producem mai mult decât exportăm. Deocamdată este destul de dificil de stocat energie electrică. Dacă vom ajunge, sau nu, să avem acumulatori de mare capacitate, e o problemă care încă o discută fizicienii şi inginerii. Eu cred că se va rezolva, dar nu într-un viitor foarte apropiat, şi atunci este nevoie de o politică foarte inteligentă, unde dezvoltarea se face în aşa fel încât să fie şi sustenabilă şi rentabilă.”

Întrebare: „Vă rog sa-mi permiteţi să vă adresez o întrebare în legătură cu energia nucleară şi ţintele de mediu. Strategia şi politicile energetice europene accentuează importanţa factorilor de mediu, cu ţinte clar stabilite până în anul 2050. Care credeţi că este rolul energiei nucleare într-un mix energetic care să răspundă atât cerinţelor de sistem cât şi celor de mediu?”

Preşedintele Klaus Iohannis: „Dumneavoastră lucraţi în domeniu şi cred că nu trebuie să vă spun eu care este rolul şi rostul energiei produse în centrale nucleare. De obicei, lume spune că este o energie curată. Este o energie curată dacă ne gândim la amprenta de carbon, dar, în rest, nu cred că putem să spunem chiar că este o energie curată. Dacă nu ar fi deşeurile radioactive ar fi excelent, doar că nu există momentan soluţii pentru ele. Totuşi, majoritatea înţelegerilor se referă, cu preponderenţă, la emisiile de carbon şi aici un mix energetic cu un aport mai mare de energie provenită din centrală nucleară este un avantaj. Însă acesta nu poate să fie împins la extrem. Noi ne-am angajat, ca membrii ai Uniunii Europene, să promovăm şi energiile regenerabile, ceea ce facem, şi în final trebuie să avem un mix care satisface şi din punct de vedere al mediului, adică poluează cât se poate de puţin, şi dacă vorbesc de populare, vorbesc de toate tipurile de poluare, dar să fie şi accesibil ca preţ şi să fie sustenabil pentru mulţi ani. Ştiţi bine că o centrală cum este a dumneavoastră nu se poate planifica de pe un an pe altul şi peste trei ani se închide şi peste cinci ani iar deschide. Aici este nevoie de un tip de planificare care a fost aproape uitat în România, planificarea pe termen mediu şi lung. Şi trebuie ca cei responsabili să înveţe iar să planifice pe termeni care depăşesc considerabil un mandat parlamentar, bunăoară, dar sunt destul de optimist că ne vom prezenta bine aici.”

Întrebare: „Întrebarea mea se referă la independenţa energetică. Dacă România, într-adevăr, îşi doreşte să devină independentă energetic, atunci angajaţii CNE Cernavodă vă transmit faptul că România trebuie să-şi dezvolte industria energetică. Chiar dacă problemele sistemului energetic nu sunt gestionate în mod direct de către  dumneavoastră, totuşi dumneavoastră sunteţi factorul care poate indica direcţia corectă. Care este părerea dumneavoastră despre acest factor?”

Preşedintele Klaus Iohannis: „Am menţionat înainte în introducere un pic, aceste două mari teme: independenţă energetică versus securitate energetică. Cred că mai important este să avem securitate energetică. În momentul de faţă şi la nivel global, dar şi la nivel european încă în parte, energia nu este folosită doar ca o marfă, ci este folosită şi ca un instrument de geopolitică. Ori acest lucru nu ni se pare în regulă, nouă, care reprezentăm ţările din Uniunea Europeană. Noi suntem de părere că energia trebuie să devină o marfă, o marfă disponibilă. Asta înseamnă că trebuie să existe o piaţă liberă a energiei, ceea ce momentan nu există. Dacă cineva îşi imaginează că acum în Europa este o piaţă liberă a energiei vă spun că se înşală, mai avem mult până acolo. Există posibilitatea ca furnizorii de energie să acţioneze oriunde în Europa, este ok, dar ceea ce ne lipseşte încă este disponibilitatea energiei ca şi marfă, availability. Ca să ai o securitate energetică şi să tratezi energia ca o marfă ea trebuie să fie disponibilă şi tranzacţionabilă, adică trebuie să existe burse, fie regionale, fie europene, unde cel interesat poate să cumpere energie şi să aibă garanţia că se livrează. În sistemul în care funcţionează, cel puţin Europa acum, dar se poate extrapola şi la nivel global, există unii furnizori predilecţi care, de obicei scot purtătorul de energie din pământ şi există consumatori, care consumă foarte mult. De obicei, existenţa unor resurse naturale nu se suprapune cu consumul de resurse naturale. România este în situaţia privilegiată că aproape îşi poate acoperi nevoia de energie, însă dacă ne-am îndrepta doar spre independenţă energetică am face o greşeală, fiindcă pe termen mediu şi lung acest obiectiv singur ar duce la scumpirea energiei. Trebuie să mergem spre securitatea energetică, adică împreună cu toate statele membre din Uniunea Europeană trebuie să dezvoltăm o piaţă unică a energiei şi, o să fiţi surprinşi, acesta este un concept destul de nou. Acest concept a fost introdus în discuţie în principal de către polonezi, a fost la început destul de dezbătut şi România nu a fost de la început un mare adept al acestui concept de securitate energetică şi piaţă unică, dar între timp, a devenit foarte evident că acesta este viitorul. Nu mai este posibil ca o ţară să se dezvolte în stil autarh, nu, nu mai funcţionează, este un concept depăşit şi care nu numai că nu se potriveşte cu o economie de piaţă sau o economie liberă, dar nici nu mai aduce câştiguri, ci aduce mai degrabă pe termen mediu şi lung pierderi. Şi atunci independenţa este bună dacă o obţii în condiţii de securitate energetică, dar aceasta trebuie să fie ordinea obiectivelor: deci securitatea energetică trebuie să fie pe primul loc, independenţa energetică dacă o obţii, e bine, dar nu trebuie să sacrifici primul punct pentru al doilea. Sper că nu am fost prea tehnic.”

Klaus Iohannis luând masa la cantina CNE Cernavodă

De reţinut

„România este aproape independentă energetic. Ne situăm pe locul 3 în Europa ca independenţă energetică, a mai ad[ugat şeful statului. Totuşi, România are nevoie de o strategie pentru 2016-2030, iar Guvernul lucrează la asta“, a spus preşedintele Klaus Iohannis. 

„Băieţii deştepţi au cules roadele muncii dumneavoastră. Este timpul să terminăm cu asta. Este timpul ca oamenii deştepţi să culeagă roadele, adică dumneavoastră. Meritaţi să fiţi răsplătiţi“, le-a transmis preşedintele. 

În prezent, Centrala de la Cernavodă furnizează 20% din necesarul de energie. „Trebuie să ajungem cu Centrala de la Cernavodă la 30% furnizare de energie. Dacă deschidem Unităţile 3 şi 4, vom închide unităţile poluatoare, ineficiente şi uzate moral“, a spus Iohannis. Preşedintele a îndemnat să se exporte energie spre Moldova, ţară care întâmpină probleme cu alimentarea cu energie electrică. 

Purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Mădălina Dobrovolschi, anunţa vineri, într-o conferinţă de presă, că vizita şefului statului are loc în contextul în care, acum 20 de ani, a fost deschis primul reactor la Centrala Nucleară de la Cernavodă, iar la finalul lui 2015 centrala a primit un certificat care subliniază excelenţa în securitate nucleară, operaţiuni şi producţie. 

Despre paşii făcuţi de ţara noastră până la construcţia primului reactor, aflăm din cartea „Centrala neclearoelectrică din România, la zece ani de funcţionare a unităţii 1 CNE Cernavodă“ semnată de Constantin Racoveanu şi Ionel Bucur. 

Energia nucleară a fost în preocupările ţării noastre din anul 1950. Cercetarea românească în domeniul fizicii nucleare se afirmă prin filialele de la Bucureşti şi Cluj ale Institutului de Fizică Atomică al Academiei Române.  În anul 1968 a fost aprobat primul program nuclear naţional care prevedea construirea în ţara noastră, până în 1980, a unor centrale nuclearoelectrice.

Negocieri cu Uniunea Sovietică şi Canada

La începutul anilor '70, România se implică în negocieri pentru colaborări în realizarea de centrale nuclearoelectice atât cu Canada, cât şi cu Uniunea Sovietică. Timp de mai mulţi ani au fost identificate şi studiate mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrale şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior.

Prin Hotărârea semnată în 17 februarie 1970 de către Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Cosiliului de Miniştri, se înfiinţează pe 1 iunie 1970 „Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică Olt“ şi „Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică“ Hârşova.

În 1970 se decide ca pe baza studiilor efectuate, prima centrală nuclearoelectrică echipată cu reactoare CANDU (CANada Deuterium Uranium) 600 cu combustibil uraniu natural şi apă grea să fie în zona Hârşova, sursa de apă de răcire să fie Dunărea.

Centrala, pe o veche carieră de calcar

Amplasamentul Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă este situat pe malul drept al Dunării, pe fosta platformă de calcar „Ilie Barză“, sursă de materie primă a fostei fabrici de ciment „Ideal“ Cernavodă. Zona era recunoscută ca fiind una cu cea mai redusă activitate seismică din România.

Primele lucrări au debutat în ianuarie 1979. Ele au avut scopul de a fi realizat un model experimental al clădiri reactorului din beton la o scară redusă. Modelul a fost necesar pentru a fi stabilite unele date specifice amplasamentului în legătură cu reacţia sol - structură în caz de cutremure. Lucrul a fost realizat iarna, în condiţii grele. Executantul lucrărilor a fost şantierul din Brăila. Lucrările de construcţii şi montaj au fost finalizate în aprilie 1979.

„Întreprinderea Centrala Nuclearoelectrică Olt“ şi-a schimbat denumirea în „Întreprinderea Nuclearelectrică Cernavodă, cu sediul în oraşul cu acelaşi nume.

Pentru construirea centralei, au fost demolate cinci construcţii provizorii şi au fost dezafectate calea ferată şi drumul de acces la cariera Ilie Barză. Pentru realizarea CNE Cernavodă iniţial a fost prevăzută o suprafaţă de 205 hectare, din care 116 hectare să fie ocupată definitiv. După anul 1990, Guvernul a decis ca suprafaţa să ajungă la 292 de hectare.

Fiecare unitate este un ansamblu funcţional independent, constituit dintr-o parte nucleară şi o parte clasică.

Cota zero a amplasamentului a fost stabilită la +16,30 metri faţă de nivelul Mării Baştice, luând în considerare cota de inundare şi viiturile catastrofice ale Dunării, ţănând seama şi de viitoarele amenajări hidrotehnice.

Prin energia pe care o livrează sistemului energetic naţional, CNE contribuie la reducerea emisiilor anuale de bioxid de carbon cu aproximativ patru milioane de tone.

Cum s-a construit centrala nucleară de la Cernavodă - lucruri mai puţin ştiute despre momentul în care reactorul a devenit critic

Pentru a avea o imagine asupra volumului de lucrări, autorul exemplifică cu următoarele cantităţi orientative pentru o unitate: beton în fundaţii – 71.000 de metri cubi, ciment – 164.000 de tone, lemn – 4.000 de metri cubi, oţel – 38.000 de tone. Perioada de început a lucrărilor pe şantierul CNE a coincis cu o perioadă de vârf a Canalului Dunăre – Marea Neagră. Suprafeţele ocupate de organizarea de şantier au fost de 33 de hectare pentru construcţii montaj, 10 hectare depozite de echipamente, 11 hectare pentru tabăra de cazare.

Anul 1979 rămâne un an important pentru programul nuclear naţional, atunci stabilindu-se amplasarea primei centrale nuclearoelectrice la Cernavodă. Primele lucrări de amenajare a terenului pe şantierul primei centrale au început la 14 aprilie 1979. Pentru sediul temporar al întreprinderii a fost închiriat un imobil de pe strada 23 August, lângă sediul primăriei oraşului.

În septembrie 1980 s-a turnat prima lamelă a subradierului clădirii reactorului I. Însă au fost întâmpinate mai multe probleme privind lipsa echipamentelor. În documentele oficiale din 1983 se atrăgea atenţia că trebuie rezolvată cu prioritate problema plăţilor externe, pentru a putea fi posibilă contractarea principalelor utilaje din export.

La acea vreme erau 163 de salariaţi, din care 12 ingineri în primul an de activitate şi 29 de muncitori. Un an mai târziu erau 230 de salariaţi, din care 70 de muncitori.

Aprilie 1996 – anul atomului

După şase ani, se realizaseră numai jumătate din lucrări. Proiectul avea să fie finalizat mult mai târziu, însă. În anul 1996, într-o frumoasă zi de aprilie, reactorul nuclear a devenit critic la ora 17.32 de minute, eveniment unic în istoria României. Şeful de tură R. Yule a consemnat: „Reacorul CNE Cernavodă a fost declarat critic pentru prima oară de Gilbert Parent şi Nicolae Baraitaru“.

Proiectantul părţii nucleare a centralei a fost firma AECL - Canada, iar cel al părţii clasice ANSALDO – Italia.

Prima centrală nuclearoelectrică din România a trecut la exploatarea comercială la 2 decembrie 1996. În octombrie 2007 a avut loc inaugurarea oficială a Unităţii II.