FOTO Legenda mănăstirii Dervent, lăcaşul aşezat pe izvoarele creştinismului de la noi

Pentru un credincios ajuns la malul mării, unul dintre obiectivele care nu trebuie ratate este mănăstirea Dervent. Nu se ştie exact când a apărut schitul pe care a fost ridicat Derventul, dar povestea ei este fascinantă.

Arhimandritul Andrei Tudor spune că "denumirea actuală a mănăstirii este dată după venirea la putere a comuniştilor. Înainte, aşezământul se chema Crucea de leac, după crucile ce sunt adăpostite în incintă. Dervent înseamnă, în limba turcă, trecătoare peste o apă, un loc de trecere. Mănăstirea poartă acum acelaşi nume ca şi cetatea care a fost în zona aceasta".

Începuturile schitului de la Dervent

Istoria consemnează faptul că, pe teritoriul actualului Dervent, a fost localizată cea mai veche vatră monahală de pe teritoriul ţării noastre. Chiar şi aşa, primele informaţii legate de înfiinţarea unei sihăstrii pe vatra vechii cetăţi merg doar până în secolul al IX-lea. 

Sihăstria depindea atunci de eparhia Tomisului şi Durostorumului, iar căugării erau înfrăţiţi cu cei de la sihăstria rupestră de la actualul oraş Murfatlar, dar şi cu alte sihăstrii şi aşezări monahale de la Constantinopol sau muntele Athos. 

În anul 1036 sihăstria de la Dervent este distrusă de pecenegi. Au urmat alte invazii ale popoarelor migratoare, dar şi stăpânirea otomană asupra Dobrogei de astăzi. Toate acestea au făcut ca acei călugări să ducă o viaţă grea. 

Câteva sute de ani mai târziu, crucea de la Dervent avea deja un renume, iar puterile ei tămăduitoare au determinat Episcopia Constanţei să ia decizia înfiinţării unei mănăstiri la Dervent. Actul oficial vine în anul 1923, iar 13 ani mai târziu se punea piatra de temelie a viitoarei biserici construită în stil bizantin. Praclisul din stânga este cel care adăposteşte Crucea făcătoare de minuni, cel din dreapta este închinat Sfântului Gheorghe, iar biserica are hramul Sfintei Paraschiva. 

Legenda crucilor tămăduitoare (crucile de leac)

Legenda spune că Sfântul Apostol Andrei a propovăduit cuvântul lui Hristor în Dobrogea de astăzi şi şi-a găsit adăpost într-o peşteră aflată la 37 kilometri de mănăstirea Dervent. Opera lui misionară a fost preluată mai târziu de un preot şi de trei fecioare care vin la cetatea Dervent să-l mărturisească pe Hristos. 

Cei patru sunt condamnaţi la moarte după ce au fost sfătuiţi să se lepede de Hristos. Legenda spune că în momentul martirajului preotul se afla pe locul unde este acum Crucea Sfântp şi cele trei fecioase se aflau în faţa bisericii, mai precis în faţa Sfântului Altar. Sfinţii martiri au fost chinuiţi pentru a fi determinaţi să renunţe la credinţa lor. Preotul a fost jupuit de viu şi spânurat pe o cruce de lemn cu capul în jos. Celor trei fecioare li s-au scos ochii, li s-au smuls unghiile de la mâini şi picioare după care trupurile lor au fost tăiate în bucăţi şi aruncate în Dunăre, nu înainte să fie arse pe rug. 

Pe locul unde ei au fost ucişi au crescut din pământ patru pietre în formă de cruce, iar de-a lungul veacurilor acestea s-au dovedit a avea puteri tămăduitoare. 

Atunci când cetatea Dervent a fost distrusă, iar Dobrogea a fost ocupată de imperiul Otoman, această zonă a revnit lui Ahmet Bei, un turc care era însărcinat cu paza frontierei. El a auzit de puterea miraculoasă a Crucilor Sfinte şi a decis să le ocrotească. Atât el, cât şi urmaşii săi le-au protejat timp de cinci secole. La începutul secolului al XIX-lea un descendent al lui Ahmet Bei le va distruge. 

Preoţii spun că pe moşia turcului veneau foarte mulţi sclavi ca să atingă Sfintele Cruci. Într-o zi, pe când tată era plecat cu treburile moşiei, fiul său a observat că Sfintele Cruci sunt înconjurate de sclavii creştini şi a poruncit supuşilor să tragă cu calul şi să distrugă braţele Sfintei Cruci. Atunci când braţele au fost spintecate, bătrânul său tată a rămas fără un cal la trăsură. 

El a înţeles imediat că s-a petrecut ceva rău pe moşie. Când s-a întors şi a văzut nenorocirea şi-a dat seama că familiei nu-i va mai merge bine. Peste cinci ani un trăznet distrugea hambarele iar molima îi va omorî curtenii şi familia. 

Ce poţi să vezi la Mănăstirea Dervent 

Foto

Dincolo de peisajul superb şi drumul care duce şerpuit către Dunăre, Mănăstirea Dervent este un loc în care călătorul poate să-şi găsească liniştea. Zona este foarte frumoasă de primăvara până toamna târziu. 

Cei care ajung la mănăstire pot să vadă crucea de leac, icoana făcătoare de minuni, crucea de leac pentru animale, casa dobrogeană, izvorul tămăduirii, muzeul care adăposteşte obiectele de artă contemporană. 

La mică distanţă se află Păcuiul lui Soare, plasat pe o insulă în mijlocul Dunării, moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion au fost descoperite la Halmiris în 2001. Pelerinii pot să primească aici cazare şi masă. 

Mărturiile vindecărilor de la Dervent

Crucile de la Dervent au legenda lor, dar oamenii care au venit aici pentru vindecarea sufletului şi a trupului au şi ei poveşti la fel de interesante. Călugării au cerut celor care s-au vindecat aici mărturii scrise despre cele întâmplate. 

Iată doar câteva exemple care au supravieţuit comuniştilor. 

"Noi, Anghel M. Andrei Primarul Comunei Lipniţa din plasa Silistra, jud. Durostor, conform Cererii înregistrate la No 396 / 1931 Certificăm Că Doamna Alexandrina Hristu Păruş din această comună, miercuri seara spre joi săptămâna trecută pe la aprinsul lămpilor s-a pomenit cu piciorul drept înţepenit neputându-l mişca sau a-l pune pe pământ. Având credinţă, a plecat cu soţul său cu căruţa spre Cruce - schitul Dervent. Văzând că-i vine bine a urmat la rugăciune de trei ori. Toate îngrijirile, rugăciunile şi sfaturile le-a primit de la superiorul schitului - Ieromonahul Anastasie Negară. 
Mai certificăm că femeia mai sus arătată, astăzi s-a prezentat singură venind pe picioarele sale sănătoasă în faţa noastră pentru eliberarea acestui certificat şi lăudând pe Domnul. 
Drept care i-am eliberat prezentul certificat."

"Copilul domnului Tudor Hristu Miula din comuna Frăsan, jud. Durostor, s-a vindecat de epilepsie după câteva rugăciuni lângă Sfânta Cruce. Ca recunoştinţă către Dumnezeu, tatăl copilului a dăruit schitului o cruce scumpă". (Declaraţia omului şi a stareţului - 1930). 

"Dl Marin Tudor Vasile din satul Alexandria, comuna Hardalia, jud. Caliacra, avea un copil bântuit de epilepsie. A cheltuit cu el o avere întreagă pe la toţi doctorii şi vrăjitorii şi tot nimic n-a reuşit, din contră, mai rău i se agrava boala. Auzind de Sfânta Cruce se duce acolo şi după câteva zile şi nopţi petrecute în rugăciuni, fiul său scapă de epilepsie. Ca mulţumire lui Dumnezeu, dăruieşte schitului un evhologiu şi un liturghier legate scump, în amintirea acestei vindecări" (Declaraţia omului şi a stareţului). 

"O femeie şchioapă s-a rezemat cu spatele de Cruce şi pe la miezul nopţii, în vis, i s-a arătat un călugăr care o ceartă că necinsteşte acest loc şi o putere nevăzută o aruncă peste Cruce, tocmai în tinda paraclisului în văzul tuturor bolnavilor de acolo". (Declaraţia stareţului). 

"Un oarecare călugăr, de departe, teolog mândru, venise şi el ca să vadă ce cruce o fi de se aude atâta zvon. Când s-a apropiat, s-a îndoit zicând: "Cum poate o bucată de piatră să facă astfel de minuni?" Cugetând aşa, un puternic cutremur a început pe acel loc şi n-a încetat până când monahul n-a plecat de acolo". (Declaraţia stareţului). 

"Cu ani în urmă, o bulgăroaică rămăsese mută şi înnebunise. În vis, i s-a spus că trebuie să o ducă soţul la Sfânta Cruce făcătoare de minuni pentru a se tămădui. Şi aşa a şi făcut. În drum spre Cruce, pe la jumătatea drumului, femeii i s-a deschis gura. Adusă lângă sfintele relicve, striga cât putea: "Deadu Gospodi, Boje Milinschi, Sfeati Arhanghele". 

"La crucea de afară, un mahomedan îşi priponise calul bolnav pentru a se tămădui. Pe la miezul nopţii, calul însănătoşit a rupt priponul şi s-a oprit din fugă tocmai la Adamclisi unde locuia stăpânul său". 

Vă mai recomandăm:

FOTO VIDEO Sărbătorile pascale la Mănăstirea Dervent. Călătorie spre începuturile creştinismului

Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

→

Imaginea 1/4: manastirea dervent campanie