După 20 ani. Vară festivă pentru prima promoţie postdecembristă a Universităţii Ovidius, care a absolvit în 1995
0
La 20 ani de la absolvirea primei promoţii post-Revoluţie, Universitatea Ovidius îşi numără foştii boboci, ajunşi acum în poziţii-cheie ca specialişti în diverse domenii, care lucrează în toată lumea. Iată povestea unuia dintre ei, un constănţean care a avut şansa să studieze, în premieră, specialitatea dorită, la el în oraş.
Acum 20 ani, în vara lui 1995, aveau loc la Constanţa ceremoniile de absolvire a primei promoţii de absolvenţi de la Universitatea Ovidius, instituţia care îşi recăpătase statutul în învăţământul superior de lungă durată.
Pe atunci, nu mulţi pariau pe facultăţile înfiinţate în afara centrelor universitare recunoscute din ţară. Cei care visau la o carieră de petrolist (ce era posibilă doar la facultatea de la Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti) sau navalist au avut pentru prima dată opţiunea de a studia la ei acasă.
Emanuel Milescu se felicită pentru alegerea făcută în urmă cu 25 ani, după absolvirea liceului. Datorită unei profesoare din gimnaziu, Maria Marinescu, fost cadru didactic la Şcoala Generală nr. 32 (actualul Liceu George Călinescu) din Constanţa, elevul a prins mare drag de chimie. Astfel că în momentul decisiv al alegerii carierei, Emanuel a ştiut ce vrea să se facă: inginer chimist. Profesoara Marinescu rămasese sfătuitoarea sa, care i-a supravegheat evoluţia, iar ea a fost cea care l-a sfătuit să aleagă o specializare de viitor: petrochimia.
Cum înainte de Revoluţie, specialiştii în petrol şi gaze se formau numai la Institutul de profil din Ploieşti, pe Emanuel l-ar fi aşteptat o navetă în anii de studenţie. Dar înfiinţarea facultăţii de Chimie cu specializările dorite l-au determinat pe liceanul de atunci, proaspăt absolvent al Liceului de chimie-biologie Mihai Eminescu, să îşi asculte părinţii şi să ia decizia de a rămâne în oraşul său.
Emanuel Milescu s-a numărat printre primii studenţi post-Revoluţie care au ales cariera de inginer, în anii în care ASE-ul, Dreptul sau Medicina au cunoscut o explozie de candidaţi. „La admitere mi-am revăzut o grămadă de colegi de la liceu din promoţia mea si din anii anteriori. A fost mare bucurie că am reuşit să intru la ce profil îmi doream, la Chimie, secţia de Tehnologia prelucrării petrolului şi petrochimie. Asta înseamnă tot ce iese de la puţul de extracţie, ţiţei şi/sau gaz, până la poarta rafinăriei-petrochimiei. Facultatea pentru mine era ca o mănuşă, mai ales din anul 3, când am început specializările, pentru că acolo era de învăţat logic, nu să toceşti“, mărturiseşte Emanuel (foto).
Studenţia le-a adus prima şansă de a prinde un loc de muncă. Datorită profesorilor care s-au zbătut pentru protocoale cu marile companii, Petromidia sau Oil Terminal, studenţii au prins burse de studiu industriale. Condiţia era ca după absolvire, ei să rămână 3 ani în cadrul companiei. Acolo a început urcuşul - spune Emanuel. A plecat de la dispecer la Oil Terminal, iar până la terminarea junioratului, în decurs de 10 ani, a ajuns şef de secţie la schimb.
Ofertele în străinătate au început să apară. În ultimul an de facultate, tânărul specialist a trebuit să refuze un post peste hotare, bine plătit, pentru că avea de onorat condiţia impusă de primirea bursei. În 2001, când reţeaua de joburi nu era uşor de prins pe internet, ca acuma, Emanuel Milescu a primit primul contract pentru pornirea unei instalaţii în Nigeria. Alţi doi colegi plecaseră deja în străinătate, începând de la finele anilor `90. „Asta a fost o ambiţie şi pentru noi“, recunoaşte el.
De atunci, specialistul din Constanţa lucrează pentru companii bine cotate din străinătate, unde acumulează experienţă. La 44 ani nu se consideră încă la apogeul carierei, pentru că simte că încă se poate perfecţiona în meseria sa. „Sunt încă tânăr pentru acest domeniu. După câteva contracte mici ca durată şi amploare, mi-am dat seama că nu o să găsesc poziţii mari decât dacă am experienţă în afară. Aşa că am luat-o de jos: Field Specialist pentru pornire instalaţii, apoi Control Room Specialist, fiind pe urmă transferat la client ca Senior Control Room Operator. Lucram pe platforma Sabratha la Mediterana, cu o capacitate uriaşă de prelucrare de 28 milioane metri cubi pe zi. Acum sunt inginer de pregătire şi pornire instalaţii. Ar urma poziţie de senior engineer şi şef de echipă“, menţionează inginerul care lucrează de 4 ani la firma Petroconsult din Ploieşti.
În branşă, salariile pleacă de la 2.000 euro pe lună şi ajung la 10.000 euro. Contractele se derulează prin rotaţie, astfel că lucrezi şi te odihneşti în perioade determinate: 3-4 luni de muncă, cu 2-4 săptămâni acasă. Rotaţia ideală este de 5 săptămâni la lucru şi 5 săptămâni acasă, aşa cum lucrează actualmente Emanuel Milescu.
Emanuel lucrează actualmente în deşertul Omanului, la o instalaţie de condiţionare a ţiţeiului extras şi de pompare către export, aproape de Golful Persic. Ştie că meseria lui este riscantă, dar îşi alege cu atenţie contractele.
„Depinde şi de ţară. Acum nu m-aş mai duce de exemplu în Nigeria, Libia, Irak şi altele. Tot timpul când te pregăteşti de interviu trebuie să ştii despre ce ţară e vorba şi ce condiţii sociale sunt acolo. În general este o meserie pentru bărbaţi, mai ales în teren. Contează ca fiecare să facă ceea ce simte că îl atrage, nu ceea ce vor părinţii sau societatea. După anii 90, toata lumea s-a dus la facultate să facă Medicină, Drept, Economie, apoi a fost Jurnalismul la modă. Dar facultăţile tehnice au fost lăsate de izbelişte şi e mare păcat, pentru că îţi pot oferi un viitor“, spune inginerul petrolist Emanuel Milescu.
Revederea cu colegii de facultate a avut loc în luna iunie, prilej de aducere aminte a atmosferei irepetabile din studenţie. În acest weekend au loc agape ale altor facultăţi din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa. La 24 iulie, spre exemplu, este programată revederea promoţiei 1995 a Facultăţii de Ştiinţe Economice. Absolvenţii primei promoţii de la Ovidius au ajuns acum să activeze în posturi-cheie în domenii diverse de activitate.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
