Cinismul nemeritat al României pentru o categorie de oameni care au sacrificat totul pentru naţiune
0Deţinuţii politic din România au transmis o petiţie Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc (IICMER), nemulţumiţi că demersurile lor sunt ignorate, la 30 ani de la căderea regimului totalitar.
Octav Bjoza, liderul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a transmis următorul mesaj de protest la adresa conducerii IICMER, enumerând şi detaliind ce n-au fost în stare să facă autorităţile nici până acum:
1. Transformarea Fortului „13” Jilava într-un obiectiv vizitabil, fără a deranja activitatea penitenciarului prin creare de: intrare separată, situată undeva în dreapta intrării principale; tunel de acces, executat din plasă de sârmă; un sistem de iluminat electric, cu senzori; pompe submersibile, care să ridice apa de infiltraţie din bazinul colector şi să o evacueze în canalizare.
2. Înfiinţarea unui Centru Internaţional de Studiere a Crimelor Comunismului
3. Înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului - Bucureştiul este singura capitală europeană fostă comunistă care nu are un muzeu al crimelor comunismului, nici după 30 de ani. Klaus Werner Iohannis, în ziua de 27 iulie 2019, a promulgat Legea nr. 157/26.07.2019, care se referă la înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului. Au trecut peste 300 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar proiectul de hotărâre nu s-a elaborat
4. Efectuarea testelor ADN pentru măcar o parte din scheletele exhumate din cimitirul satului Periprava.
5. Continuarea exhumărilor în vechea formulă cu care AFDPR a colaborat excelent Marius Oprea - Gheorghe Petrov.
Iată în continuare apelul făcut de Bjoza către conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER):
„Stimată domnişoară Alexandra TOADER,
Urmare a discuţiei avute cu dumneavoastră în ziua de luni, 27 ianuarie 2020, prin care vă informam despre o serie de probleme care ne preocupă pe noi, de mai mulţi ani, fără a-şi găsi rezolvarea, doresc cu acest prilej să vi le reamintesc, pentru a ne sprijini pe noi, supravieţuitorii.
În concret, ne referim la luptătorii cu arma în mână din rezistenţa anticomunistă, ţăranii care s-au opus colectivizării, cei morţi în confruntările directe cu organele de represiune comuniste sau în închisori, în lagăre de exterminare sau în deportări.
Cunoaştem faptul că nu sunt bani pentru aşa ceva! Cunoaştem însă şi că, de zeci de ani, România se cufundă tot mai adânc într-o criză morală fără precedent!
Indiferent de culoarea politică a celor aflaţi la putere, ni s-a spus de fiecare dată:
„… nu avem nimic împotrivă, dar vă rugăm să ne indicaţi sursa şi, respectiv, impactul asupra PIB-ului!”
Iată o dovadă a unui cinism nemeritat!
Răspunsul nostru este simplu: „sursa o constituie confiscarea imediată şi totală a averilor, indiferent de dimensiunile acestora, a sute de mii de români condamnaţi politic sau deportaţi”.
Iată câteva dintre aceste probleme:
1. Transformarea Fortului „13” Jilava într-un obiectiv vizitabil, fără a deranja activitatea penitenciarului.
Ce implică acest lucru:
· O intrare separată, situată undeva în dreapta intrării principale;
· Un tunel de acces, executat din plasă de sârmă;
· Un sistem de iluminat electric, cu senzori;
· Pompe submersibile, care să ridice apa de infiltraţie din bazinul colector şi să o evacueze în canalizare;
· Desigur, sunt şi altele, mai puţin costisitoare.
NU S-A FĂCUT NIMIC!
2. Înfiinţarea unui Centru Internaţional de Studiere a Crimelor Comunismului, mai ales că, în Republica Moldova, în comuna Mereni, raionul Anenii Noi, la circa 20 km distanţă faţă de Chişinău, a luat fiinţă, de mai bine de şapte ani, în aer liber, un Muzeu al Ocupaţiei Sovietice.
Tânărul avocat Alexandru Postică, al cărui bunic a fost deportat în Siberia, este sufletul şi realizatorul acestui obiectiv. A primit gratuit de la administraţia locală o suprafaţă intravilană de 30.000 mp!
Fiecare ţară europeană, fostă comunistă, va primi câte o suprafaţă de teren!
România a primit, de şapte ani, o suprafaţă de 700 mp, cu condiţia de a construi pe acel teren două-trei bordeie asemenea celor realizate de bănăţenii deportaţi în Bărăgan, în care să fie expuse documente, fotografii, cărţi şi diverse obiecte care au aparţinut acestora.
NU S-A FĂCUT NIMIC!
3. Înfiinţarea MUZEULUI ORORILOR COMUNISMULUI.
Bucureştiul este singura capitală europeană fostă comunistă care nu are un muzeu al crimelor comunismului, nici după 30 de ani!
Excelenţa Sa, Domnul Preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis, în ziua de 27 iulie 2019, a promulgat Legea nr. 157/26.07.2019, care se referă la înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului. În lege se precizează că, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare, Ministerul Culturii să elaboreze proiectul de hotărâre privind înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului în România, ce va fi adoptat de Guvern şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Au trecut peste 300 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar proiectul de hotărâre nu s-a elaborat!
Mai mult decât atât, la data de 17 ianuarie 2020, subsemnatul m-am întâlnit cu Ministrul Culturii, domnul Bogdan Gheorghiu şi cu Secretarul de Stat, domnul Liviu Brătescu, cu care am căzut de acord că, înaintea elaborării proiectului de hotărâre, se impune încheierea unui protocol de colaborare între Ministerul Culturii, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi, nu în ultimul rând, Fundaţia Academia Civică.
NU S-A FĂCUT NIMIC!
4. Efectuarea testelor ADN pentru măcar o parte din scheletele exhumate din cimitirul satului Periprava.
Având în vedere că lângă subsemnatul, în intervalul 1.01. – 30.06.1960, au murit 10 deţinuţi, al căror nume, localitate, precum şi luna decesului le cunosc, consider că ar fi fost interesantă identificarea certă prin procedură medicală (teste ADN), după mai mult de 60 de ani, a unor înaintaşi care să aibă parte de o slujbă creştinească.
NU S-A FĂCUT NIMIC!
5. Continuarea exhumărilor în vechea formulă cu care AFDPR a colaborat excelent.
În concret:
Marius OPREA, cu care AFDPR colaborează excelent încă din anul 1990. Profesor, doctor în ştiinţe istorice şi expert în problemele care ne vizează direct pe noi, foştii deţinuţi politici, a fost silit să părăsească Institutul al cărui întemeietor şi prim Preşedinte Executiv a fost. Cu toate acestea, domnia sa a colaborat în continuare cu Institutul, în calitate de detaşat, precum şi cu AFDPR.
A nu se uita că Marius OPREA a fost de la începuturi un colaborator apropiat al lui Constantin Ticu-Dumitrescu, cu care a colaborat la elaborarea unor legi fundamentale în interesul deţinuţilor politici, drept pentru care este declarat de Constantin Ticu-Dumitrescu membru de onoare al AFDPR!
Este autorul a numeroase cărţi care demască crimele săvârşite de fosta Securitate.
Consider că acestea sunt suficiente motive pentru a găsi posibilitatea legală de aducere imediată a domnului Marius OPREA în cadrul Institutului prin concurs sau prin detaşare!
Gheorghe PETROV, arheolog-şef cu care AFDPR a colaborat, de asemenea, în condiţii excepţionale.
Rugăm să i se prelungească detaşarea şi să i se restituie autoturismul cu care domnia sa îşi desfăşura activitatea, fără de care deplasarea pe teren în vederea continuării exhumărilor este imposibilă.
Nu acceptăm ca AFDPR să constituie motiv de dispută între persoane, grupuri de persoane sau partide politice!
Am convingerea că vom colabora şi în viitor în cele mai bune condiţii, încheind şi semnând un protocol de colaborare, ca de altfel în fiecare an.
Cu aleasă preţuire,
Subsecretar de Stat şi Preşedinte al AFDPR
OCTAV BJOZA“
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
